ICCJ. Decizia nr. 4726/2004. Penal. Art.213 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4726/2004
Dosar nr. 3640/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea prealabilă înregistrată la 24 aprilie 2003, partea vătămată D.A.G. a solicitat condamnarea inculpatului S.M.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. Partea vătămată a susţinut că fiind plecată în Japonia, ca urmare a unei înţelegeri cu inculpatul, a expediat pe numele acestuia suma de 4.000 dolari S.U.A. şi o brăţară de circa 20 gr. aur, pe care acesta a refuzat să le restituie la revenirea ei în ţară.
Judecătoria Roman, prin sentinţa penală nr. 633 din 21 octombrie 2003 a condamnat pe inculpatul S.M.C., la 6 luni închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 213 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să restituie părţii vătămate suma de 4.000 dolari S.U.A. şi o brăţară din aur de 20 gr. sau echivalentul ei de 400 dolari S.U.A.
Prin Decizia penală nr. 75/ R din 20 februarie 2004, Tribunalul Neamţ a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare susţinându-se prin motivele scrise că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii, prin aceea că probele administrate au demonstrat existenţa unor relaţii deosebit de apropiate între părţi, în virtutea cărora inculpatul era îndreptăţit să considere că aceste valori i-au fost făcute cadou de partea vătămată.
În susţinerea recursului în anulare au fost invocate în drept prevederile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen.
Verificând hotărârile atacate în raport de aceste dispoziţii cât şi de motivele arătate în scris, se constată următoarele:
Articolul 213 C. pen., definind infracţiunea de abuz de încredere prevede posibilitatea consumării ei prin una din cele trei modalităţi, respectiv, însuşire, deţinere fără drept sau refuzul de a restitui un bun al altuia, deţinut cu orice titlu.
Inculpatul a recunoscut primirea acestor valori, dar a susţinut că acestea au fost oferite în dar de partea vătămată, sau că, au fost cheltuite în interesul acesteia.
În acest caz, inculpatul trebuia să dovedească cele susţinute, dar probele administrate nu au putut confirma apărarea acestuia.
Din declaraţiile martorilor D.M şi T.G. a rezultat că partea vătămată a trimis bani în ţară inculpatului în scopul cumpărării unui autoturism, inculpatul nu a cumpărat bunul solicitat de partea vătămată, nu i-a restituit banii la întoarcerea în ţară a părţii vătămate, refuzând orice discuţie cu aceasta.
Desigur este evidentă conduita infracţională constând în însuşirea, pe nedrept, a unor bunuri primite cu titlu de depozit, cum şi refuzul de a restitui valorile primite şi care în drept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 213 C. pen., pentru care în mod legal s-a dispus condamnarea inculpatului.
Verificând potrivit art. 410 alin. (4) C. proc. pen., hotărârile atacate şi sub alte aspecte se constată cazul de casare, prevăzut de art. 410 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., respectiv, aplicarea unei pedepse greşit individualizată în ce priveşte modalitatea de executare.
Pentru existenţa unei corelări între gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului apreciată în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că pentru o realizare efectivă a scopului pedepsei aplicate se poate dispune executarea în condiţiile art. 81 C. pen., fiind realizate cumulativ şi cerinţele acestui text.
Numai sub acest aspect, în conformitate cu art. 4141 C. proc. pen., combinat cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite şi se vor casa hotărârile atacate sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
Rejudecând cauza în limitele casării, se va face aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen. şi se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 633 din 21 octombrie 2003 a Judecătoriei Roman, deciziei penale nr. 75/ R din 20 februarie 2004 a Tribunalului Neamţ, privind pe inculpatul S.M.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4725/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4727/2004. Penal. Am.exec.ped. Recurs → |
|---|
