ICCJ. Decizia nr. 4746/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4746/2004
Dosar nr. 2020/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1212 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul M.G. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) şi i) şi art. 176 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 C. pen., cu referire la art. 34 şi art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 868 din 21 decembrie 2001, pronunţată de aceeaşi instanţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoşire.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale câtre partea civilă C.C., luându-se act că aceasta renunţă la plata daunelor materiale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 31 octombrie 200, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat preventiv în Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracţiunea de omor, inculpatul M.G. i-a aplicat deţinutului B.V. două lovituri de cuţit, producându-i moartea.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 150/ A din 3 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care partea civilă C.C. solicita casarea hotărârii pronunţate, motivând că instanţa de fond trebuia să dispună introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a D.G.P. şi obligarea acesteia, în solidar, cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, întrucât salariaţii locurilor de deţinere au obligaţia să asigure paza deţinuţilor.
Împotriva menţionatelor hotărâri, partea civilă C.C. a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susţinând că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, prin neintroducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a D.G.P.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivul de casare invocat în recursul părţii civile, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică fiind cea corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că la data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat preventiv în Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracţiunea de omor, inculpatul M.G. I-a ucis, cu două lovituri de cuţit, pe deţinutul B.V.
Totodată, se constată că instanţa de fond a respins, în mod just, cererea de introducere în cauză a D.G.P. în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât la data comiterii faptei, între instituţia respectivă şi inculpat nu existau raporturi de prepuşenie aşa cum cer dispoziţiile legale în vigoare.
Pentru a fi angajată răspunderea comitentului, conform art. 1000 alin. (3) C. civ., este necesară îndeplinirea unor condiţii esenţiale, respectiv existenţa raportului de prepuşenie, precum şi condiţia ca prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile încredinţate.
Cum în cauză, cele două condiţii nu sunt îndeplinite, inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Jilava pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor, urmează ca recursul declarat de partea civilă C.C. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr. 150 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4747/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... → |
|---|
