ICCJ. Decizia nr. 4747/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4747/2004
Dosar nr. 1738/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa nr. 187 din 16 august 2002, a condamnat pe inculpata Z.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata a fost obligată, în solidar, cu B.G.A. (condamnat în cauză) la plata unor credite nerestituite de 202.763.791 lei; 2.711.809.297 lei şi 1.246.297 lei către B.I.R., prin lichidator S.C. R.V.A. S.A. şi R.E.V. S.A., la aceste sume adăugându-se dobânzile aferente datorate după data de 12 iulie 2002.
S-a dispus anularea unor contracte de credite, de garanţie imobiliară şi a unor acte falsificate.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi inculpatul B.G.A. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
S-a reţinut, în esenţă, că, în cursul anilor 1994 - 1995, inculpata Z.P., în calitate de director a B.I.R., sucursala Mureş, a acordat în mod repetat credite inculpatului B.G.A. ştiind că acesta avea şi alte credite nerestituite şi nu dispunea de mijloace financiare pentru acoperirea lor.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 39/ A din 19 martie 2003 a admis apelul declarat de inculpata Z.P. şi a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de apel trebuia să-i ia o declaraţie pentru a şti dacă doreşte sau nu continuarea procesului penal, în sensul dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen.
Întrucât doreşte continuarea procesului penal a solicitat să se constate că instanţa nu a fost legal sesizată prin plângerea prealabilă de către B.I.R., sucursala Mureş, că fapta reţinută în sarcina ei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă şi că obligarea sa la plata unor despăgubiri civile este greşită.
Recursul inculpatei este nefondat.
Potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen., în caz de amnistie, prescripţie ori de retragere a plângerii prealabile, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă nu se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. a) – e) din acelaşi cod, procurorul dispune încetarea urmăririi penale, iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.
Interpretarea acestor dispoziţii legale trebuie făcută în sensul că, dacă prescripţia răspunderii penale a intervenit în cursul judecării cauzei în fond, apel sau recurs, inculpatul poate să-şi exprime opţiunea de continuare a procesului penal mai înainte de pronunţarea unei hotărâri (de fond, apel sau recurs). În cauza de faţă, inculpata Z.P. a fost prezentă la data de 19 martie 2003 la Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţă care a judecat cauza în apel, fiind asistată de un avocat ales. Cu ocazia judecării apelului declarat de inculpată, avocatul acesteia a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii de fond şi încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Având ultimul cuvânt, inculpata a declarat că se raliază susţinerilor apărătorului său.
Este deci evident că această solicitare a fost făcută de inculpată în cunoştinţă de cauză, instanţa nemaiavând obligaţia să dea lămuriri suplimentare cu privire la posibilitatea continuării procesului.
Ca atare, declarând recurs împotriva acestei hotărâri, inculpata nu poate susţine că s-a aflat în eroare la momentul judecării apelului sau că instanţa nu şi-a îndeplinit rolul activ în sensul de a-i pune în vedere posibilitatea legală de a cere continuarea procesului penal.
În consecinţă, dispunându-se la cererea inculpatei încetarea procesului penal pe motiv că a intervenit prescripţia răspunderii penale, recursul declarat împotriva acestei hotărâri şi care nu se poate întemeia pe niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Pentru considerentele menţionate examinarea celorlalte motive de casare nu este posibilă, astfel că, recursul va fi respins ca nefondat, iar recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Z.P. împotriva deciziei penale nr. 39 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4746/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4748/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
