ICCJ. Decizia nr. 4776/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4776/2004
Dosar nr. 3320/2004
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de T.M., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul M.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 20 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1393/P/2003.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 9 iulie 2003, dată în dosarul nr. 1393/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul M.V., împotriva căruia a fost formulată plângere penală, de către T.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen.
S-a motivat că plângerea formulată de T.M. nu cuprinde datele necesare descrierii faptei sesizate, a mijloacelor de probă necesare dovedirii ei şi nici adresa de domiciliu a petentei, pentru a fi citată în vederea completării plângerii.
Pentru aceste motive, s-a constatat că plângerea nu îndeplineşte condiţiile, prevăzute de art. 222 C. proc. pen., fiind neîntemeiată.
Prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 12 ianuarie 2004, urmare a admiterii plângerii formulate de petentă, s-a infirmat rezoluţia din 9 iulie 2003 şi s-a dispus completarea cercetărilor.
În această rezoluţie s-a reţinut că la 26 iunie 2003 T.M. a formulat plângere penală, împotriva judecătorului M.V. de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., constând în aceea că magistratul a pronunţat o hotărâre nelegală, ce a avut ca urmare privarea sa de încasarea unor drepturi salariale, ca urmare a desfacerii contractului său de muncă, la data de 13 iulie 2003, de către Inspectoratul şcolar al Municipiului Bucureşti.
S-a motivat că, în cauză, nu au fost efectuate acte premergătoare, nefiind solicitat spre examinare nici dosarul nr. 1048/LM/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, indicat în plângere, pentru a se verifica susţinerile petentei. S-a concluzionat că, în lipsa unor astfel de verificări, temeiul juridic ce a stat la baza rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 9 iulie 2003, este greşit, întrucât neindicarea domiciliului de către petentă nu atrage sancţiunile prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
După reluarea cercetărilor, prin rezoluţia din 20 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1393/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, din nou, neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului M.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen.
În această rezoluţie, s-a reţinut prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamanta T.M. a chemat în judecată Inspectoratul şcolar al Municipiului Bucureşti, solicitând să i se recunoască dreptul de continuitate în învăţământ pe perioada 2001 – 2002 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe această perioadă.
Prin sentinţa civilă nr. 592 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, prin instanţa compusă din preşedinte V.M., judecător L.K., magistraţi asistenţi C.N. şi A.C. şi grefier L.G.M., a admis excepţia tardivităţii formulată de intimat şi a respins ca tardiv formulată contestaţia.
S-a reţinut că, prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, sens în care a depus Decizia nr. 126 din 13 iulie 2001, prin care s-a desfăcut contractul de muncă al petentei, conform art. 130 lit. g) C. muncii, din aceasta rezultând că la 12 octombrie 2001, contestatoarea a luat cunoştinţă de Decizia menţionată, dar a refuzat să o primească de faţă fiind martorii I.L. şi V.G., care au semnat pentru refuz.
Împotriva sentinţei civile nr. 592 din 5 decembrie 2002, contestatoarea a declarat recurs, care prin Decizia civilă nr. 149 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a fost respins, ca nefondat, invocându-se acelaşi motiv al tardivităţii contestaţiei, prin nerespectarea art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999.
Împotriva rezoluţiei din 20 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petenta T.M. a formulat plângere la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, invocând că, în mod greşit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului M.V., întrucât, prin sentinţa civilă nr. 592 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, i-au fost vătămate drepturile salariale pe timp de 2 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 42 din 10 mai 2004, a constatat că plângerea este neîntemeiată deoarece, în cauză, a fost pronunţată o hotărâre, de către un complet legal constituit, preşedinte fiind judecătorul M.V. Hotărârea a fost dată cu respectarea codului procesual şi verificată de instanţa de control judiciar, care a respins recursul petentei.
Împotriva sentinţei penale nr. 42 din 10 mai 2004, petenta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 20 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o consideră neîntemeiată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, cât şi a dosarelor nr. 1393/P/2003, nr. 3491/II/2/2003 şi nr. 473/II/2/2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că prin Decizia nr. 1261 din 13 iulie 2001 a Inspectoratului şcolar a Municipiului Bucureşti, cu data de 1 septembrie 2001, s-a desfăcut contractul de muncă a profesoarei T.M., în vederea trecerii la pensie, pentru limita de vârstă, la propunerea şcolii speciale, sector 1 Bucureşti.
Despre emiterea acestei decizii, recurenta a luat cunoştinţă la 12 octombrie 2001, refuzând, în prezenţa martorelor D.L. şi V.G., primirea ei.
Împotriva acestei decizii petenta T.M. a depus contestaţie la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, la data de 8 mai 2002, adică într-un termen de peste 190 zile de la data de când a luat cunoştinţă de Decizia de desfacere a contractului de muncă (12 octombrie 2001).
În această situaţie, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a (sentinţa civilă nr. 592 din 5 decembrie 2002) şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă (Decizia civilă nr. 149 din 29 ianuarie 2003), în mod corect au stabilit tardivitatea introducerii contestaţiei împotriva deciziei menţionate, de către petentă, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999.
Ca atare, în mod temeinic şi legal, prin rezoluţia din 20 ianuarie 2004, dată în dosarul nr. 1393/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva judecătorului M.V. (preşedintele completului de judecată care a pronunţat sentinţa civilă nr. 592 din 5 decembrie 2002), pentru infracţiunea prevăzută de art. 284 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petiţionara T.M. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenta petiţionară să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.M., împotriva sentinţei penale nr. 42 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4771/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4792/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
