ICCJ. Decizia nr. 4753/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4753/2004
Dosar nr. 2071/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 467 din 2 octombrie 2003, Tribunalul Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpaţii F.G. şi F.D., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi, în baza acestei noi încadrări juridice, a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin reţinerea în favoarea acestora a dispoziţiilor, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din 1 iunie 2002).
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată fiecăruia dintre inculpaţii F.G. şi F.D., pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 4 ani.
În baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, a constatat graţiate integral şi condiţionat pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate inculpaţilor.
În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., i-a obligat pe cei doi inculpaţi să restituie părţii vătămate A.Ş. un cal sau să-i plătească în solidar contravaloarea acestuia, în sumă de 15.000.000 lei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţii F.G. şi F.D. la plata a câte 1.200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, au fost trimişi în judecată inculpaţii F.G. şi F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că în ziua de 1 iunie 2002, inculpaţii s-au întâlnit în târgul din comuna Tudor Vladimirescu cu partea vătămată A.Ş. Prin folosirea de violenţă (în sensul că au împins-o pe partea vătămată în căruţă şi i-au pus pe cap o haină) cei doi inculpaţi au deshămat calul de la căruţă, l-au luat şi au plecat.
S-a mai reţinut că în timp ce inculpatul F.G. a deshămat calul, inculpatul F.D. a ţinut-o pe partea vătămată.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 iunie 2002, inculpaţii F.G. şi F.D. s-au întâlnit la târgul din comuna Tudor Vladimirescu, cu partea vătămată A.Ş., care era cu căruţa tractată de un cal. De menţionat că acest cal a aparţinut inculpaţilor, însă în luna februarie între aceştia şi partea vătămată a avut loc un schimb de cai.
Întrucât inculpaţii nu erau mulţumiţi de calul primit, au solicitat părţii vătămate repunerea în situaţia anterioară efectuării schimbului. Partea vătămată nu a fost de acord cu restituirea calului, motiv pentru care inculpaţii s-au hotărât să-l ia fără acordul acesteia, la data de 1 iunie 2002, când s-au întâlnit la târg.
În realizarea activităţii infracţionale, inculpatul F.G. a deshămat calul de la căruţa părţii vătămate, iar inculpatul F.D. s-a aşezat în faţa acesteia, pentru a nu putea interveni.
Declaraţiile celor doi inculpaţi din care rezultă situaţia de fapt arătată mai sus se coroborează cu declaraţiile martorilor G.S., B.N., A.N., precum şi cu declaraţia părţii vătămate dată în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptei.
Faţă de cele de mai sus s-a reţinut că cei doi inculpaţi nu au folosit violenţe împotriva părţii vătămate, în scopul sustragerii calului.
În drept, s-a reţinut că, fapta inculpaţilor F.G. şi F.D., de a sustrage împreună, din loc public, un cal aparţinând părţii vătămate A.Ş., cauzând un prejudiciu în valoare de 15.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., în referire la art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpaţii F.D. şi F.G., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi c) C. pen.
Inculpaţii, prin avocat, au solicitat achitarea pentru săvârşirea faptei reţinută în sarcina lor, conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici unei infracţiuni în speţă, deţinerea sau posesia calului de către partea vătămată era nelegitimă, iar deposedarea sa de către inculpaţi, proprietarii calului nu constituie o faptă penală.
Această apărare a inculpaţilor a fost înlăturată, reţinându-se că, în speţă, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, deoarece chiar dacă inculpaţii aveau sentimentul că acel cal le aparţine, aceştia nu puteau să-şi facă singuri dreptate.
În speţă, cei doi inculpaţi au luat calul din posesia părţii vătămate fără a avea acceptul acesteia, ceea ce conduce la incidenţa dispoziţiilor art. 208 C. pen., referitor la art. 209 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de împrejurarea că inculpaţii F.G. şi F.D. se află la primul impact cu legea penală, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, prima instanţă a considerat că în favoarea acestora se pot reţine circumstanţele aferente, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege.
De asemenea, faţă de împrejurarea că cei doi inculpaţi se află la primul impact cu legea penală, având în vedere şi împrejurarea că aceştia au avut o atitudine relativ sinceră, prima instanţă a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă.
În acest sens s-a dispus, conform art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului prevăzut de art. 82 C. pen.
Având în vedere încadrarea faptei comise de inculpaţi şi data săvârşirii, s-a reţinut că, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, privind graţierea condiţionată a pedepselor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o ca nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice.
Prin Decizia penală nr. 112 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat apelul declarat de parchet.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, în raport de probatoriul administrat în cauză.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut altă situaţie de fapt, procedând la schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice a faptelor celor doi inculpaţi.
Din declaraţiile date în faţa instanţei se reţine faptul că cei doi inculpaţi nu au exercitat nici o violenţă asupra părţii civile în momentul în care au deshămat calul de la căruţa acesteia, ci doar au avut discuţii contradictorii cu privire la schimbul de cai ce a avut loc anterior (martorii B.N. şi A.N.).
Martorul G.S. (ginerele părţii civile) este singurul care susţine varianta părţii civile, în sensul că asupra acestuia s-ar fi exercitat violenţe, în vederea însuşirii calului de către inculpaţi.
Mai mult, martorul M.I., propus de partea civilă a declarat că nu a participat la incident şi nu a văzut modul de desfăşurare a altercaţiei.
Din probatoriul administrat în cauză, cert este faptul că inculpaţii şi-au însuşit pe nedrept calul părţii civile, motiv pentru care aceştia au fost condamnaţi de instanţa de fond.
Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei penale nr. 112 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpaţii F.G. şi F.D.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4672/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4771/2004. Penal → |
|---|
