ICCJ. Decizia nr. 4797/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4797/2004
Dosar nr. 4344/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 672 din 19 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 623/2004 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul L.E. şi s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză nu există acele împrejurări speciale, care să conducă la consecinţe grave pentru condamnat sau familia lui, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei pe timpul prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen condamnatul solicitând şi pe această cale admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale, respectiv situaţia cu care se confruntă mama sa, în vârstă de 64 ani, pensionară, cu un venit modest şi bolnavă.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul condamnatului, reţinând că în mod corect prima instanţă a apreciat că situaţia dificilă în care se află familia condamnatului este preexistentă încarcerării acestuia, este o situaţie de durată şi nu ar putea fi ameliorată în termenul maxim de 3 luni de zile, prevăzut de lege pentru întreruperea executării pedepsei în cazul de faţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând casarea acestora şi pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situaţie specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe grave pentru aceasta. Astfel spus întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură acele consecinţe grave vor putea fi evitate.
În cauză, prima instanţă a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere că situaţia familiei condamnatului reprezintă o situaţie de durată şi, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială", în sensul textului menţionat şi pe de altă parte apreciind că, oricum această situaţie nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.
Ca urmare, Decizia instanţei de apel care a menţinut hotărârea primei instanţe este corectă, astfel încât recursul declarat împotriva acesteia este neîntemeiat şi va fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.E. împotriva deciziei penale nr. 518 din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4793/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4815/2004. Penal. Art174c. pen. Recurs → |
|---|
