ICCJ. Decizia nr. 4815/2004. Penal. Art174c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4815/2004
Dosar nr. 4839/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 174 din 23 iunie 2004, l-a condamnat pe inculpatul L.A. la 15 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Totodată, instanţa a menţinut starea de arest, a dedus prevenţia de la 23 aprilie 2004 la zi, a dispus confiscarea cuţitului corp delict şi a luat act că A.L. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut că:
- inculpatul care provoca frecvent scandal, pe fondul consumului de alcool, locuia împreună cu mama, A.L., fratele său şi familia acestuia din urmă compusă din L.G.D., soţie şi copilul lor minor;
- în ziua de 22 aprilie 2004, în jurul orei 17,00, inculpatul a ridicat tonul la un coleg de şcoală al nepotului său, aflat în vizită la acesta din urmă şi i-a cerut să plece;
- L.G.D. a cerut cumnatului său să lase copiii în pace, reproşându-i că este sub influenţa alcoolului şi, deoarece inculpatul a început să-i adreseze injurii, l-a lovit în cap cu un ciomag;
- nemulţumit de gestul cumnatei sale, inculpatul s-a deplasat în bucătărie, s-a înarmat cu un cuţit şi apoi a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona toraco-abdominală, provocându-i plăgi înjunghiate, care au dus la decesul victimei consecutiv hemoragiei interne şi externe.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a inculpatului, dar şi împrejurarea că deşi putea să evite incidentul, a înjunghiat repetat, cu calm, pe cumnata sa, precum şi afirmaţia că nu regretă săvârşirea faptei, făcută pe parcursul urmăririi penale.
Inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat reducerea pedepsei, considerată excesiv de severă în raport de datele sale personale şi împrejurările concrete în care a comis fapta.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpat, a casat sentinţa atacată şi a redus pedeapsa principală de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
S-a apreciat că deşi nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă, lovirea prealabilă a inculpatului de către victimă, faptă determinată de comportarea lui negativă, această împrejurare trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră excesivă, în raport de circumstanţele sale personale, dar şi de împrejurările în care a comis fapta, respectiv starea de provocare în care s-a aflat, lovit fiind anterior de victimă.
Recursul nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că iniţial inculpatul aflat în stare de ebrietate a adresat expresii indecente victimei care, cunoscând comportamentul deosebit de violent al inculpatului în starea respectivă, s-a înarmat cu un ciomag şi pentru a-l determina să înceteze jignirile l-a lovit în zona capului.
Semnificativ este şi faptul că între inculpat şi victimă au existat multiple conflicte, finalizate cu agresarea de fiecare dată a victimei de către inculpat şi sancţionarea acestuia din urmă de către organele de poliţie.
Este evident aşadar că în seria actelor de violenţă consumate în ziua săvârşirii infracţiunii, iniţiativa a aparţinut inculpatului.
În aceste condiţii nu poate fi vorba de o provocare care să-i confere inculpatului beneficiul circumstanţei atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că în realitate actele de violenţă exercitate de partea vătămată au constituit o reacţie la comportamentul violent al inculpatului.
În ce priveşte pedeapsa principală aplicată Înalta Curte constată, că individualizarea acesteia a fost corect făcută de către instanţa de apel care a dispus reducerea de la 15 ani la 12 ani închisoare, apreciind că deşi nu poate fi reţinută scuza provocării în favoarea inculpatului, a acordat semnificaţie lovirii prealabile a inculpatului de către victimă.
O nouă redozare a pedepsei nu se justifică, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind pe deplin respectate de către instanţa de apel, pedeapsa aplicată fiind în măsură să servească scopului, prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr. 564/ A din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2004 la 27 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4797/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4833/2004. Penal. Art.215 alin.3, 5 c.pen.... → |
|---|
