ICCJ. Decizia nr. 4668/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4668/2004
Dosar nr. 668/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 464/ F din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Galaţi i-a condamnat pe inculpaţii I.A. şi C.V., la pedepse de câte 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a înlăturat din încadrările juridice precizate prin actul de sesizare ca fiind infracţiunile prevăzute de art. 2 şi respectiv art. 3 din Legea nr. 143/2000, forma agravantă prevăzută de alin. (2) ale aceloraşi articole, astfel:
- pentru inculpatul P.V., din art. 2 şi din art. 3;
- pentru inculpaţii T.G.M., L.S., S.N.R., T.N., B.R.A., D.C., I.P.R. şi B.I., din art. 2, iar pe aceste încadrări:
A condamnat pe inculpatul P.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul P.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul L.S., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
A condamnat pe inculpatul S.N.R., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 75 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C. pen. şi la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului S.N.R. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul T.N. la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, a art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. şi la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 4, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului T.N. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul B.R.A. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. şi la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului B.R.A., pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 3 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) – 80 C. pen. şi la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului D.C. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 10 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza I C. pen., a menţinut beneficiul libertăţii condiţionate, pentru restul neexecutat de 620 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 3106 din 21 noiembrie 1997 a Judecătoriei Galaţi, dispunându-se ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă.
A condamnat pe inculpatul I.P.R., la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) – 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. şi la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului I.P.R. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare.
A condamnat pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei cu închisoarea, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 5, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 4 ani şi 3 luni închisoare, precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani.
A condamnat pe inculpatul T.G.M. la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor P.V., L.S., D.C. şi B.I. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepselor şi potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestor inculpaţi.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor cu închisoarea aplicată inculpaţilor T.N. şi I.P.R. pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, inculpaţilor I.A., C.V. şi B.R.A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 3 luni.
Conform dispoziţiilor art. 862 şi art. 863 C. pen., pe durata termenelor de încercare, aceşti inculpaţi se supun la următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la Poliţia municipiului Galaţi (lucrătorul desemnat de aceasta), pentru verificarea situaţiilor personale, inclusiv asupra renunţării cu caracter irevocabil la consumul sau traficul de droguri;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte durata a 8 zile, precum şi întoarcerea în localitatea de domiciliu;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă sau al unităţii de învăţământ, pe care o urmează;
- să comunice informaţii privind mijloacele de trai;
- să evite contactele cu persoanele cunoscute ca fiind consumatori sau traficanţi de substanţe stupefiante sau psihotrope.
În baza dispoziţiilor art. 81-110 C. pen., cu aplicarea art. 1101 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor cu închisoarea, aplicată inculpaţilor S.N.R. şi T.G.M., pe durata unor termene de încercare de 4 ani pentru S.N.R. şi de 3 ani şi 8 luni pentru T.G.M.
Conform dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor arestaţi preventiv în cauză, durata executării, respectiv:
- pentru inculpaţii T.G.M. şi L.S., de la 14 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002;
- pentru inculpaţii P.V. şi B.I. de la 6 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002;
- pentru inculpatul D.C. de la 10 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002;
- pentru inculpaţii T.N. şi B.R.A., de la 11 iunie 2002 până la 1 noiembrie 2002.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) C. proc. pen., a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaţilor T.G.M., S.N.R., T.N., B.R.A. şi I.P.R., deducându-se în continuare din pedeapsă şi durata dintre data pronunţării şi data punerii efective în libertate.
Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea a 19 cutii conţinând cannabis, un radiocasetofon cu căşti, un sacou bărbătesc, o brăţară inox, două boxe audio, indisponibilizate în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000;
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
T.G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi următoarele C. pen.;
L.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
S.N.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
T.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000;
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
B.R.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
I.P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).
- art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpaţii T.N., B.R.A., D.C., I.P.R. şi învinuiţii I.A. şi C.V. sunt cunoscuţi ca fiind consumatori de substanţe stupefiante, iar o parte din aceştia au fost şi sunt cercetaţi pentru consumul unor astfel de substanţe.
La început, în luna februarie 2002, sursa drogurilor era inculpatul L.S.
Începând cu luna februarie 2002, inculpatul a cumpărat, în mod repetat de la cetăţeni din Republica Moldova, stabiliţi în Galaţi, cannabis tocat. Drogurile erau cumpărate în punguţe de plastic şi aveau două tipuri de gramaj (punguţe mari şi punguţe mici). Inculpatul cumpăra cannabis cu 600.000 lei punguţa mică şi cu 1.400.000 lei punguţa mare. La rândul său inculpatul L.S. vindea inculpatului T.N. cannabisul cu 1.000.000 lei punguţa mică şi cu 2.000.000 lei punguţa mare.
În ziua de 5 aprilie 2002, inculpatul L.S. s-a deplasat în parcul din faţa Complexului S., unde s-a întâlnit cu inculpatul T.N. Conform înţelegerii anterioare inculpatul L.S. i-a vândut inculpatului T.N. o punguţă mare cu cannabis, în valoare de 2.000.000 lei.
Despre această tranzacţie aveau cunoştinţă şi inculpaţii I.A., B.R.A. şi C.V., care în acel moment se aflau în acelaşi parc.
Din conţinutul acelei punguţe cu cannabis, inculpatul T.N. a confecţionat o ţigară, din care a început să fumeze.
Acesta nu s-a limitat să consume singur, ci a oferit ţigara cu cannabis şi inculpaţilor I.A., B.R.A. şi C.V.
Într-una din zile, inculpatul T.N. se afla în acelaşi parc, însoţit de martorele R.A., V.I.M., P.A. şi inculpatul B.R.A., precum şi învinuiţii C.V. şi I.A. La un moment dat, a apărut inculpatul L.S., care i-a solicitat lui T.N. să-i plătească contravaloarea pungii cu cannabis, în sumă de 2.000.000 lei.
Asistând la această discuţie, martora R.A. şi-a scos ceasul de la mână, l-a înmânat lui T.N., care la rândul lui l-a dat inculpatului L.S., în contul datoriei de 2.000.000 lei.
Din declaraţiile inculpatului T.N., rezultă că în perioada februarie – aprilie 2002 a cumpărat în mod repetat, la diferite intervale de timp, cannabis de la inculpatul L.S.
Drogurile cumpărate le-a consumat singur, dar le-a oferit şi inculpatului B.R.A. şi învinuitului I.A. şi C.V.
În aceeaşi perioadă a anului inculpatul P.V., cetăţean al Republicii Moldova venit în România în cursul anului 2001, împreună cu o parte din familia sa comercializa produse agricole din Republica Moldova, în piaţa din cartierul Micro, cunoscută sub numele de P.R.
În aceste împrejurări, inculpatul P.V. l-a cunoscut pe inculpatul T.G.M.
La sfârşitul lunii februarie 2002, inculpaţii P.V. şi T.G.M. au purtat o discuţie şi au hotărât ca, inculpatul P.V. să aducă cannabis din Republica Moldova, iar inculpatul T.G.M. să se ocupe de distribuţie.
La începutul lunii martie 2002, inculpatul P.V. a plecat în Republica Moldova şi din regiunea Transnistria a cumpărat cannabis. Drogurile erau sub formă de substanţă vegetală tocată industrial şi introdusă în cutii de chibrit.
Inculpatul cumpăra drogurile cu suma de 100.000 lei cutia. Aceste cutii le introducea în buzunarele hainelor, pe care le aşeza într-o geantă de voiaj.
Astfel, drogurile erau introduse în România, fără a fi descoperite la vamă.
Pentru ca afacerea să meargă bine, în luna aprilie 2002 inculpatul a achiziţionat un radiocasetofon cu boxe. Din aceste boxe a demontat difuzoarele, astfel încât interiorul boxelor să permită transportarea unui număr mai mare de cutii de chibrit cu cannabis.
În aceste boxe, inculpatul a introdus în România, în perioada aprilie – iunie 2002, o cantitate însemnată de cannabis.
Din declaraţiile inculpatului P.V., dar şi din adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie, P.F.G., rezultă că inculpatul ieşea şi intra în România cam de două ori pe săptămână, având asupra sa, de fiecare dată, aproximativ 20 cutii de chibrit cu cannabis.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, inculpatul vindea drogurile în Galaţi, inculpatului T.G.M., contra sumei de 150.000 lei/ cutie.
La rândul lui, inculpatul T.G.M. vindea cutiile de chibrit cu cannabis inculpatului S.N.R. Cei doi inculpaţi s-au cunoscut în luna martie, ocazie cu care inculpatul T.G.M., i-a adus la cunoştinţă celuilalt inculpat intenţiile sale de a distribui droguri. Deoarece inculpatul S.N.R. era consumator de cannabis, acesta a acceptat propunerea. Astfel, în lunile martie-aprilie, inculpatul T.G.M. i-a vândut în mai multe rânduri, cutii de chibrit cu cannabis, inculpatului S.N.R.
Inculpatul T.G.M. vindea cutia cu cannabis cu suma de 350.000 lei.
Într-una din zilele lunii aprilie 2002, inculpatul S.N.R. i-a văzut pe inculpaţii T.G.M. şi P.V. împreună şi şi-a dat seama că inculpatul P.V. este sursa care îi furniza cannabis inculpatului T.G.M. În aceste condiţii, profitând de un moment prielnic, inculpatul S.N.R. l-a abordat direct pe inculpatul P.V. şi i-a propus să cumpere cannabis în mod direct, fără intermedierea inculpatului T.G.M.
Acesta a acceptat şi din acel moment inculpatul P.V. a vândut cannabis numai inculpatului S.N.R.
Din luna aprilie şi până în iunie inculpatul P.V. mergea aproape de două ori pe săptămână în Republica Moldova de unde aducea cannabis, în cantitate de aproximativ 20 cutii la transport.
La rândul lui, inculpatul S.N.R. a vândut cannabis, fie la cutii de chibrit, fie sub formă de ţigări, inculpaţilor T.N., L.S., B.I., B.R.A., D.C., I.P.R. şi învinuiţilor I.A. şi C.V.
Inculpatul S.N.R. vindea cutia de chibrit la preţul cuprins între 500.000 – 600.000 lei şi ţigara la preţul cuprins între 100.000 lei – 150.000 lei.
Din declaraţiile inculpatului S.N.R. rezultă că acesta era cel care confecţiona ţigări cu cannabis, din conţinutul cutiilor de chibrit.
Din cantitatea de cannabis pe care o cumpăra, inculpatul S.N.R. a folosit şi pentru consumul propriu.
Începând să se ocupe cu distribuţia drogurilor, inculpatul S.N.R. l-a cunoscut pe inculpatul B.I., cu care a devenit prieten.
În baza acestei relaţii de prietenie inculpatul S.N.R. a început să-l ia şi pe inculpatul B.I. la locuinţa lui P.V. din cartierul Micro, atunci când cumpăra droguri. Inculpatul P.V. folosea două gazde, pentru a nu păstra toată cantitatea de cannabis într-un singur loc.
După ce au devenit prieteni inculpatul B.I., a obţinut permisiunea de la inculpatul S.N.R. de a vinde şi el ţigări cu cannabis.
Astfel, din declaraţiile inculpatului T.N., B.R.A., C.V., D.C., I.P.R., rezultă că în perioada mai – iunie 2002, aceştia au cumpărat în mod repetat ţigări cu cannabis de la inculpatul B.I.
Într-una din serile lunii mai 2002, inculpatul B.I. se afla în faţa barului A. La un moment dat a apărut inculpatul L.S., la volanul autoturismului său, însoţit de inculpatul D.C. După ce a oprit maşina, inculpatul B.I. a intrat şi i-a vândut lui L.S. două ţigări cu cannabis, contra sumei de 50.000 lei/ ţigară.
Din aceste ţigări a fumat inculpatul L.S. şi totodată acesta i-a oferit şi inculpatului D.C.
Până în luna iunie 2002, inculpatul L.S. a cumpărat, în mod repetat, mai multe ţigări cu cannabis de la inculpatul S.N.R. şi de la inculpatul B.I., contra sumei de 100.000 lei ţigara. La rândul lui L.S. i-a vândut o parte din ţigări învinuitului I.A.
De fiecare dată, inculpatul L.S. nu folosea ţigările cu cannabis cumpărate doar pentru consumul său propriu, ci oferea şi celorlalţi prieteni ai săi, aceasta pentru că în mod normal, o singură ţigară cu cannabis nu putea fi consumată o dată de către o singură persoană, deoarece era foarte puternică.
În luna mai 2002, inculpatul B.R.A. a cumpărat două ţigări cu cannabis de la inculpatul D.C., în timp ce se afla în parcul de lângă complexul V. Aceste ţigări au fost consumate în parte de inculpatul B.R.A., după care au fost oferite spre a fi fumate şi inculpatului T.N. şi C.V.
În data de 4 iunie 2002, inculpatul I.P.R. a cumpărat 5 ţigări cu cannabis de la inculpatul S.N.R. şi a plătit suma de 300.000 lei. Din aceste ţigări inculpatul I.P.R. a folosit pentru consumul propriu şi totodată a oferit o parte din aceste ţigări spre consum inculpatului T.N., D.C. Astfel, aceste ţigări au fost fumate, în mod repetat, în zilele următoare, de către inculpaţii menţionaţi.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că S.N.R., B.R.A., I.P.R. şi D.C. au cumpărat, fiecare în mod repetat ţigări cu cannabis de la inculpaţii S.N.R. şi B.I., pe care le-au oferit pe rând celorlalţi pentru a fi consumate. În acelaşi timp inculpaţii menţionaţi au folosit şi pentru propriul consum din cantităţile de cannabis deţinute.
În perioada martie – iunie 2002, inculpaţii au constituit o adevărată reţea de distribuţie şi consum de cannabis.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că inculpaţii I.A. şi C.V. au cumpărat cannabis în aceeaşi perioadă, în mod repetat dar numai pentru consumul propriu.
În conţinutul cannabisului s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, suprafaţă care face parte din categoria drogurilor de mare risc.
La data de 6 iunie 2002, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, că în locuinţa inculpatului B.I. de pe str. Oltinului, acesta împreună cu inculpatul S.N.R., deţineau în mod ilegal o anumită cantitate de cannabis pregătită spre a fi distribuită sau folosită pentru consumul propriu.
Organele de urmărire penală au pătruns în locuinţa inculpatului B.I., unde a fost găsit şi inculpatul S.N.R., însoţiţi de prietenele acestora. Cu acea ocazie, în locuinţa inculpatului B.I. au fost găsite trei cutii de chibrit, în care se afla cannabis tocat. Dintr-o cutie, inculpaţii au confecţionat mai multe ţigări, din care unele au reuşit să le consume.
Fiind audiaţi, inculpaţii au recunoscut că drogurile au fost cumpărate de către inculpatul S.N.R. în aceeaşi zi de la inculpatul P.V., de la locuinţa acestuia din cartierul Micro. De asemenea, inculpaţii au afirmat că la momentul prinderii în flagrant îşi confecţionau ţigări cu cannabis, iar o parte din acestea au fost consumate.
În timpul efectuării reconstituirii, inculpatul S.N.R. s-a întâlnit cu inculpatul P.V. La acel moment inculpatul P.V. a fost oprit de către organele de poliţie şi identificat. Cu acea ocazie asupra inculpatului s-au găsit mai multe cutii cu cannabis.
În continuare s-au efectuat percheziţii domiciliare la cele două locuinţe, unde inculpatul P.V. locuia cu chirie. Astfel, la locuinţa lui P.G. au fost găsite două cutii de chibrit cu cannabis, într-un sacou aparţinând inculpatului. La percheziţia efectuată la locuinţa lui V.T. din Micro s-au găsit 3 cutii de chibrit cu cannabis, ascunse într-una din cele două boxe audio care aparţineau inculpatului.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că în perioada aprilie – iunie 2002, inculpatul B.I. a profitat de lipsa părinţilor de acasă şi în mod repetat a pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi sau învinuiţi, locuinţa sa pentru traficul şi consumul de substanţe stupefiante.
Pe timpul desfăşurării urmăririi penale toţi inculpaţii au avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor.
Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante din data de 6 iunie 2002, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpaţii P.V., S.N.R. şi B.I., 19 cutii de chibrit cu cannabis tocat.
Conform concluziilor Laboratorului de analize fizico-chimice, substanţa vegetală ridicată de la inculpaţi, cu ocazia cercetărilor reprezintă cannabis, iar în conţinutul acesteia s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă care face parte din categoria drogurilor de mare risc.
Fiind audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii P.V., S.N.R., B.I. D.C., I.P.R., T.N., B.R.A., T.G.M. şi L.S. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, cu menţiunea că au încercat să limiteze actele materiale ale fiecăruia din ei, la datele concrete arătate în actul de sesizare, neînsuşindu-şi aprecierea că au făcut parte dintr-o reţea organizată, cu activitatea amplă în sensul Legii nr. 143/2000.
În plus, inculpatul P.V. nu a recunoscut scopul de câştig, la introducerea în ţară în modalităţile arătate, a cannabisului procurat din Transnistria.
Din analiza materialului probatoriu aflat la dosarul cauzei, instanţa a constatat ca fiind pe deplin dovedită săvârşirea faptelor arătate în actul de sesizare, de către inculpaţii deduşi judecăţii.
S-a reţinut astfel că toţi, cu excepţia inculpatului T.G.M. au deţinut în vederea consumului, cannabis, că inculpatul P.V. a trecut peste graniţa română, din Republica Moldova, însemnate cantităţi din această substanţă, că au traficat în zona municipiului Galaţi, substanţa arătată, inculpaţii T.G.M., P.V., L.S., B.I. şi S.N.R., că au cumpărat ţigări cu cannabis pe care le-au revândut ulterior prietenilor lor la acelaşi preţ, inculpaţii B.R.A., D.C., I.P.R. şi T.N.
Instanţa a considerat că nu se pot reţine susţinerile inculpaţilor, în sensul că nu au ştiut de interdicţia legală, privind cumpărarea şi deţinerea în vederea consumului propriu de (ţigări cu) cannabis, eventuala eroare de drept neputându-se reţine ca o cauză exoneratoare de răspundere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi inculpaţii P.V., L.S., S.N.R., T.N., B.R.A., D.C., B.I. şi T.G.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe, ca nelegală şi ca netemeinică, pentru următoarele motive:
- în mod greşit s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., înlăturarea din încadrarea juridică a faptelor precizate în actul de inculpate ca fiind, infracţiuni prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, a formei agravante prevăzute de alin. (2) al fiecăruia dintre ele;
- instanţa de fond a omis să reţină la încadrarea juridică a infracţiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârşită de inculpatul P.V., forma continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care a fost reţinută atât în rechizitoriu, cât şi în considerentele hotărârii.
- întrucât inculpatul P.V. este cetăţean al Republicii Moldova, instanţa trebuia să dispună expulzarea, în conformitate cu art. 117 C. pen..
- prima instanţă a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului I.P.R., durata arestării preventive, începând cu data de 10 iunie 2002 şi până la data punerii efective în libertate.
- în mod greşit instanţa nu a reţinut în favoarea inculpaţilor T.N., B.R.A., D.C. şi I.P.R. circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000; în argumentarea acestui motiv de apel s-a arătat că circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., sunt circumstanţe personale, care trebuie reţinută pentru toate infracţiunile concurente.
- prima instanţă a dispus, în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea unor bunuri, fără a arăta cui aparţin acestea.
- în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpaţilor S.N.R., T.N., B.R.A., D.C. şi I.P.R. a circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., fără a se ţine seama de gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite de aceştia.
- prima instanţă a apreciat în mod greşit că nu se impune revocarea liberării condiţionate, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.C.;
- sentinţa apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V., a cuantumului pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi, precum şi modalităţii de executare stabilite pentru inculpaţii T.N., C.V., I.P.R., I.A., B.R.A., S.N.R. şi T.G.M.
Inculpatul P.V. a solicitat, prin motivele de apel, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în conduita avută anterior şi în atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal.
Inculpatul T.G.M. a solicitat ca, ţinându-se cont de circumstanţele reale şi cele personale, să-i fie redusă pedeapsa până la limita perioadei executate, de 5 luni închisoare.
Inculpaţii T.N., B.R.A., D.C. şi I.P.R. au achiesat la motivul de apel invocat de parchet, privind reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi de deducere din pedeapsă, în cazul inculpatului I.P.R. a duratei arestării preventive.
Inculpatul L.S. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu următoarea motivare:
Prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000, sunt definite ca droguri, plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe înscrise în tabelele I-III anexă la lege, iar prin art. 1 lit. c) din aceeaşi lege sunt considerate droguri de mare risc, drogurile înscrise în tabelele I şi II.
Cannabisul este enumerat printre plantele considerate droguri, dar numai în măsura în care se prezintă sub forma substanţelor „rezina de cannabis" şi „ulei de cannabis", ceea ce nu este cazul în speţa supusă judecăţii.
Tot astfel la pct. 48 din tabelul nr. 1 T.H.C. este prevăzută ca substanţă de mare risc, dar o asemenea substanţă nu a fost deţinută de inculpat în stare pură, rafinată, în accepţiunea înţelesului ce se putea da faţă de încadrarea sa între drogurile de mare risc.
Aşa cum rezultă din rapoartele tehnico-ştiinţifice, drogurile găsite asupra unora dintre inculpaţi, conţineau mici resturi vegetale de cannabis, care la probele efectuate au pus în evidenţă urme de T.H.C.
Evaluarea fragmentelor de cannabis găsite la unii dintre inculpaţi, nu poate fi făcută decât în raport cu prevederile art. 1 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2000, prin care se precizează că „prin planta cannabis sativa ca drog se înţelege influorescenţele florale şi fructifere ale pantei cannabis sativa, însoţite sau nu de frunze ori de alte părţi ale influorescenţei, din care s-au scos seminţele".
Cât timp fragmentele de cannabis expertizate nu au conţinut influorescenţe florale şi fructifere ci numai frunze, iar urmele de T.H.C. puse în evidenţă în aceste fragmente vegetale la analiza de laborator, nu justifică reţinerea faptei de deţinere în stare pură a substanţei respective în accepţiunea criteriilor ce au justificat introducerea între drogurile de mare risc, tabelul nr. 1 pct. 8, rezultă că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, inculpatul a invocat nulitatea hotărârii pentru considerentul că aceasta nu este motivată de fapt şi în drept.
În subsidiar, inculpatul a invocat netemeinicia individualizării pedepselor, susţinând că se justifică reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Inculpatul B.I. a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală, pentru mai multe motive.
Un prim motiv este acela că în sarcina sa a fost reţinută atât infracţiunea de deţinere şi vânzare a drogurilor de risc, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi infracţiunea de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din lege. În opinia sa, prima dintre infracţiuni o absoarbe pe cea de-a doua.
O a doua nelegalitate invocată de inculpat, constă în reţinerea în sarcina sa a infracţiunii, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, constând în punerea la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri. În susţinerea motivului de apel, inculpatul a arătat că această infracţiunea nu poate fi reţinută, deoarece locuinţa sa nu a fost accesibilă publicului, în sensul avut în vedere de lege, ci doar celorlalţi inculpaţi, pentru consumul de droguri.
Un alt motiv de nelegalitate este acela că în mod greşit a fost reţinută în sarcina sa circumstanţa agravantă specială, prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, privind folosirea minorilor în săvârşirea faptelor, prevăzute de art. 2-11.
În susţinerea acestui motiv de apel, a arătat că nu el l-a folosit pe inculpatul minor S.N.R., ci dimpotrivă, minorul este cel care a avut iniţiativa de a cumpăra droguri direct de la furnizor şi care l-a implicat şi pe el în activitatea infracţională.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei, fără privare de libertate.
Prin Decizia penală nr. 743/ A din 23 decembrie 2003, secţia penală, de la Curtea de Apel Galaţi, a admis apelul declarat de procuror şi a respins apelurile declarate de inculpaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 464/ F din 1 noiembrie 2002 şi rejudecând:
- a completat încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, săvârşită de inculpatul P.V. cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a menţinut pedeapsa aplicată pentru această infracţiune, precum şi pedeapsa rezultantă;
- în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului P.V., după executarea pedepsei închisorii.
- în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.P.R. durata arestării preventive începând cu 10 iunie 2002 şi până la 4 noiembrie 2002, data punerii efective în libertate.
- a modificat dispoziţiile privind aplicarea măsurii confiscării, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, în sensul că a dispus confiscarea:
- de la inculpatul B.I. a 3 cutii de chibrituri conţinând 11,7 gr. cannabis.
- de la inculpatul P.V., 16 cutii de chibrituri, conţinând 56,88 gr. cannabis.
- de la inculpatul P.V. un sacou bărbătesc, un radiocasetofon cu căşti şi 2 boxe audio.
- de la inculpatul I.P.R. o brăţară din inox.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii P.V. şi L.S.
Prin recursul procurorului hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşit instanţa de judecată a reţinut circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor S.N.R., T.N., B.R.A., D.C. şi I.P.R..
- este netemeinică dispoziţia de menţinere a beneficiului liberării condiţionate în ce-l priveşte pe inculpatul D.C., care la scurt timp după eliberarea din executarea unei pedepse pentru furt a comis infracţiunile din cauza de faţă.
- hotărârile sunt netemeinice sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V. şi a pedepselor stabilite cum şi modalităţilor de executare, privind pe inculpaţii T.N., C.V., I.P.R., I.A., B.R.A., S.N.R. şi T.G.M. S-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv 861 C. pen.
Inculpatul P.V. a criticat hotărârile ca nelegale şi netemeinice. A cerut casarea celor două hotărâri şi să fie achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârşit infracţiunile pentru care este trimis în judecată. În subsidiar, a cerut acordarea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei.
Inculpatul L.S. a cerut casarea hotărârilor şi să fie achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării.
Recursurile sunt nefondate.
Din conţinutul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat faptelor săvârşite de inculpaţi încadrările legale şi au aplicat pedepse just individualizate.
Pe baza probelor administrate şi în special a declaraţiilor inculpaţilor s-a stabilit că T.N., B.R.A., D.C., I.P.R., I.A. şi C.V. erau consumatori de droguri, iar sursa drogurilor la începutul anului 2002 era inculpatul L.S., acesta cumpărând cannabis de la diferiţi cetăţeni din Republica Moldova.
La sfârşitul lunii februarie 2002 inculpaţii P.V., cetăţean moldovean şi T.G.M. au hotărât ca primul să aducă din Republica Moldova cannabis, iar cel de-al doilea să se ocupe de distribuţie.
În timp, în afacere a intervenit şi inculpatul S.N.R., care cumpăra de regulă cannabis de la T.G.M. Astfel în luna aprilie 2002 inculpatul S.N.R. văzându-i împreună pe T.G.M. şi P.V. şi-a dat seama că furnizorul de cannabis era P.V.
În aceste condiţii profitând de un moment prielnic l-a abordat pe P.V. şi i-a propus să cumpere droguri direct de la acesta, lucru acceptat.
Având în vedere declaraţiile inculpaţilor T.G.M. şi S.N.R. şi adresa Inspectoratului de Poliţie de Frontieră Galaţi, potrivit căreia, P.V. ieşea şi intra în România cam de 2 ori pe săptămână, instanţele au reţinut corect că P.V. a săvârşit infracţiunile, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De altfel, prin memoriul depus la instanţa de apel la 18 decembrie 2003, cu ocazia soluţionării apelurilor, inculpatul P.V. susţine că niciodată nu a consumat droguri şi că singura sa vină este aceea că i-a dat inculpatului S.N.R. cannabis, însă fără să urmărească obţinerea vreunui profit.
Nici motivul de recurs invocat de recurentul inculpat L.S. nu este fondat.
Instanţele au reţinut corect pe baza probelor administrate (rapoartele tehnico-ştiinţifice) că inculpaţii au deţinut (iar unii dintre ei chiar au traficat) cannabis, sub forma unor fragmente vegetale uscate, în care s-au pus în evidenţă tetrahidrocanabină T.H.C. Cannabisul este prevăzut în tabelul III al Legii nr. 143/2000 la poziţia 13, ca drog de risc, alături de rezina de cannabis şi de uleiul de cannabis.
Din probele administrate rezultă că inculpatul L.S. a cumpărat în cursul anului 2000 de la diferiţi furnizori cannabis şi că a şi fumat ţigări preparate conţinând drog şi că a vândut celorlalţi inculpaţi droguri.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, prima instanţă apreciind just că există deosebire relevantă între activitatea inculpaţilor şi pericolul social al infracţiunilor comise de fiecare în parte, avut în vedere la stabilirea în concret a pedepselor.
S-a avut în vedere în ce priveşte pe inculpaţii T.N., B.R.A., D.C. şi I.P.R., că deşi faptele săvârşite intră sub incidenţa art. 2 din Legea nr. 143/2000, aceste activităţi au avut un caracter întâmplător şi nu au fost săvârşite pentru a obţine un câştig, împrejurări pe care instanţa ţinând seama de vârsta inculpaţilor şi lipsa antecedentelor penale, le-a reţinut ca circumstanţe atenuante.
La individualizarea pedepselor inculpaţilor P.V., B.I. şi L.S., ţinând seama şi de scopul obţinerii unui câştig din vânzarea drogurilor dar şi de persoana inculpaţilor s-a considerat corect că scopul pedepsei poate fi atins, prin aplicarea unor pedepse orientate înspre limita minimă specială.
Recursurile urmează a fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (1), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.V., B.I., D.C. şi L.S. durata arestării preventive, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii P.V. şi L.S., împotriva deciziei penale nr. 743 din 23 decembrie 2003, a Cu
| ← ICCJ. Decizia nr. 4614/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4672/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
