ICCJ. Decizia nr. 4870/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4870/2004
Dosar nr. 2099/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 15 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A., împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale, din 9 ianuarie 2003 dată în dosarul nr. 27/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Petentul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.V., judecător, vicepreşedintele Tribunalului Botoşani, sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele nu există.
Petentul a cerut efectuarea cercetărilor penale, împotriva intimatei B.V., invocând faptul că aceasta, în calitate de judecător, şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul că, prin sentinţa civilă nr. 635/2002, pronunţată în dosarul nr. 209/2000 al Tribunalului Botoşani, a dat câştig de cauză reclamantei SC X.G. SA Botoşani, fără a lua în considerare probele prezentate de pârâta SC C.C. SA Botoşani, reprezentată de petiţionar, în calitate de administrator.
Curtea de Apel Suceava a considerat că atâta timp cât sentinţa civilă nr. 635/2002 a fost recurată de petent, dar a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 842/2002 a secţiei civile din cadrul Curţii de Apel Suceava, astfel că toate criticile au fost verificate de instanţa ierarhic superioară, în sarcina judecătorului nu se poate reţine cu privire la sentinţa recurată nici un motiv de nelegalitate, ori netemeinicie, cu atât mai puţin vinovăţie penală.
Analiza şi interpretarea probelor, constituie un atribut al instanţei care poate fi verificat numai pe căile legale de atac, exercitate împotriva hotărârii pronunţate.
Potrivit art. 2781 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe penale petentul a formulat recurs, cerând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este neîntemeiat.
Atât Parchetul, prin rezoluţia din 9 iunie 2003, cât şi Curtea de Apel Suceava au apreciat corect, că în sarcina judecătorului unei cauze nu se poate reţine vinovăţia, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz, ori neglijenţă în serviciu, pentru că ar fi interpretat greşit probele dosarului.
Folosirea căilor de atac, prevăzute de codurile de procedură, civilă sau penală, conferă părţilor nemulţumite, căile legale pentru a obţine reformarea hotărârilor judecătoreşti.
În speţă, petentul a exercitat calea de atac prevăzută de lege, iar instanţa de control judiciar, legal investită, i-a respins recursul ca nefondat.
Aşa fiind, nu se poate reţine că judecătorul care a soluţionat cauza în fond, ar fi comis infracţiunile reclamate de petent.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.A., împotriva sentinţei penale nr. 4 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4869/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4871/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
