ICCJ. Decizia nr. 4889/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4889/2004
Dosar nr. 956/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 707 din 29 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpaţii:
- O.C.A.;
- C.G.Şt. şi;
- I.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru primul inculpat, iar pentru ultimul inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpaţii au fost arestaţi preventiv, astfel: inculpatul O.C.A., de la 22 octombrie 2002 la 14 februarie 2003, iar inculpaţii C.G.Şt. şi I.G., de la 20 octombrie 2002 la 14 februarie 2003.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La 18 octombrie 2002, inculpaţii C.G.Şt. şi I.G. au intrat în barul unei benzinării unde erau clienţi permanenţi, în timp ce inculpatul O.C.A. îi aştepta afară. După un timp, inculpatul O.C.A. a intrat în benzinărie, având asupra sa o puşcă cu aer comprimat, care aparţinea inculpatului C.G.Şt., pe care o acoperise cu o jachetă.
Fiind întrebat de către partea vătămată G.E. ce are sub braţ, inculpatul a dezvelit arma, i-a dat-o inculpatului C.G.Şt., iar acesta a întrebat-o în glumă pe partea vătămată: „ce ziceţi dacă v-aş cere banii din casă?".
Pentru a pronunţa achitarea, instanţa a motivat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă intenţia inculpaţilor de a sustrage sumele de bani, existente în benzinărie, prin ameninţarea angajaţilor cu arma.
Instanţa a reţinut că această concluzie este demonstrată prin aceea că imediat după ce li s-a făcut observaţie inculpaţii au scos arma în afara benzinăriei şi au continuat să consume, în acelaşi bar, încă două ore, ceea ce arată că manifestarea lor ar fi o simplă glumă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 641 din 28 octombrie 2003, admiţând apelul parchetului, a desfiinţat, parţial sentinţa, dar numai sub aspectul constatării că inculpaţii C.G.Şt. şi I.G. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 19 octombrie 2002 la 11 februarie 2003, iar inculpatul O.C.A., de la 21 octombrie 2002, la 11 februarie 2003.
Totodată, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat casarea hotărârilor şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată.
Recursul parchetului nu este fondat.
Din analiza probelor, se desprinde concluzia că, într-adevăr, inculpaţii nu au avut intenţia de a săvârşi o infracţiune de tâlhărie.
În sprijinul acestei concluzii, instanţele au reţinut, în mod corect, următoarele împrejurări:
- inculpaţii cunoşteau că benzinăria respectivă era dotată cu camere de luat vederi;
- inculpaţii erau clienţi frecvenţi ai barului de la această benzinărie şi ştiau că, dacă săvârşesc o asemenea infracţiune, vor putea fi recunoscuţi, ulterior, cu uşurinţă;
- expertiza tehnică, ştiinţifică efectuată asupra armei folosite a arătat că aceasta nu era în stare de funcţionare. Pe de altă parte, la percheziţia domiciliară efectuată, s-a constatat că inculpatul C.G.Şt. deţinea mai multe arme cu aer comprimat, în stare de funcţionare, şi, deci, dacă ar fi intenţionat săvârşirea unei tâlhării, ar fi putut alege o armă în stare de funcţionare;
- dacă ameninţarea ar fi fost serioasă şi inculpaţii ar fi avut intenţia să sustragă sume de bani din benzinărie, folosind acea armă, şi ar fi recurs doar la o simplă glumă, este logic că nu ar fi rămas ulterior, aproximativ două ore, în acelaşi bar, unde angajaţii acestuia puteau să sesizeze, oricând, organele de poliţie;
- împrejurarea că însăşi angajaţii au calificat acţiunea inculpaţilor drept o glumă, este demonstrată de lipsa de reacţie a acestora, care nu au anunţat nici poliţia, nici firma de protecţie şi nici paza.
În concluzie, soluţia de achitare este temeinică şi legală şi, drept urmare, recursul parchetului va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 641 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii O.C.A., C.G.Şt. şi I.G., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4887/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4890/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen.... → |
|---|
