ICCJ. Decizia nr. 4890/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4890/2004
Dosar nr. 2183/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 634 pronunţată în data de 6 noiembrie 2003, în dosarul penal nr. 253/2003, Tribunalul Constanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.P., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului la rămânerea definitivă.
S-a constatat că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 9 octombrie 2002, inculpatul B.P. şi prietenul său U.D., ambii originari din comuna Cumpăna, judeţul Constanţa s-au deplasat pe str. Liliacului din această localitate pentru a juca biliard şi a consuma băuturi alcoolice în barul aparţinând SC G. SRL Cumpăna.
După un timp, în acelaşi local a intrat şi partea vătămată C.I. însoţită de către prietena sa M.R., aceştia închiriind la rândul lor o masă de biliard situată în apropierea celei ocupate de către inculpat.
La un moment dat, fără nici un motiv aparent, pe fondul avansatei stări de ebrietate în care se afla, inculpatul a lovit puternic cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată C.I., aplicându-i în continuare numeroase lovituri cu un tac de biliard.
La rândul său, partea vătămată a ripostat, încercând să pareze cu un alt tac loviturile inculpatului, în final instrumentele deteriorându-se.
Atât inculpatul cât şi partea vătămată s-au răstit unul la altul, jignindu-se reciproc.
Inculpatul i-a smuls părţii vătămate C.I. geaca pe care acesta o purta, haina rupându-se datorită acţiunii violente a făptuitorului, şi a părăsit în fugă localul având asupra sa obiectul de îmbrăcăminte menţionat, într-unul din buzunarele gecii aflându-se şi suma de 340.000 lei.
În continuare, partea vătămată a fugit din bar şi s-a deplasat imediat la postul de poliţie unde a reclamat fapta inculpatului care l-a lovit şi i-a smuls geaca de pe el fugind cu aceasta.
Ca urmare a reclamaţiei părţii vătămate, un lucrător de poliţie s-a deplasat la bar la orele 17,00, pentru a constata cele întâmplate, încheindu-se procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 9 octombrie 2002.
Faţă de împrejurările concrete în care inculpatul a luat geaca părţii vătămate, smulgându-i-o şi fugind cu aceasta, în contextul unui conflict avut cu partea vătămată care a evoluat în aplicarea de lovituri şi adresarea de jigniri reciproce, se reţine că inculpatul a acţionat cu intenţia de a o deposeda pe partea vătămată de acel obiect de îmbrăcăminte.
Deşi intenţia de deposedare a victimei de bun a survenit posterior exercitării violenţelor în alt scop decât acela de furt, fapta constituie totuşi infracţiunea de tâlhărie. Aceasta deoarece între sustragerea bunului şi violenţele care au precedat-o există un raport de cauzalitate, al cărui aspect obiectiv constă în aceea că deposedarea a fost înlesnită, favorizată de violenţe.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul hotărând spontan să sustragă geaca părţii vătămate, pe care în prealabil a constrâns-o, a creat în acest fel o legătură obiectivă şi subiectivă între violenţă şi sustragere, care transformă violenţa într-un mijloc de realizare a furtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, din modul în care s-au derulat faptele nerezultând intenţia sa de a sustrage geaca părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 75 din 30 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul B.P.
S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 643/2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.P. de prevederile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au înlăturat aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că între inculpat şi partea vătămată a avut loc o altercaţie, aceştia s-au bătut cu tacurile de biliard, din cauza neînţelegerilor intervenite asupra folosinţei mesei de joc, mai ales că inculpatul se afla într-o stare avansată de ebrietate.
În timpul altercaţiei, inculpatul a rămas cu haina părţii vătămate în mână, deoarece acesta a fugit la sediul poliţiei.
Din declaraţiile tuturor martorilor a rezultat că inculpatul a vrut să lase haina la bar, dar barmanul de serviciu a refuzat să o primească.
Pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este ştiut că furtul trebuia să fie realizat prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţare sau prin întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea sau înlăturarea urmelor infracţiunii.
Ceea ce este interpretabil şi în practică nu s-ar putea înţelege altfel, este că acea infracţiune presupunea nu numai o activitate materială, ci şi o anumită atitudine psihică a făptuitorului, în raport cu fapta şi cu consecinţele acesteia.
La fel de incontestabilă ar fi concluzia după care vinovăţia presupune procese psihice de bază, un proces intelectiv (subiectul îşi dă seama de ceea ce face, are reprezentarea consecinţelor faptei, procedează în mod conştient când acţionează, într-un mod sau altul) şi un proces evolutiv, acţiunea, inacţiunea.
De vreme ce părţile s-au luat la bătaie într-un local public, în plină zi, din cauza neînţelegerilor intervenite la mesele de biliard, este greu a susţine că intenţia inculpatului a fost să-şi însuşească haina părţii vătămate.
Mai mult, inculpatul simţindu-se vinovat de incidentul produs, în care haina părţii vătămate s-a rupt, că aceasta a fugit la poliţie şi după ce a vrut să lase la bar în păstrare haina, a luat-o cu el, nu se poate susţine că există legătură cauzală între violenţele exercitate şi luarea hainei părţii vătămate, pentru ca fapta să fie încadrată în drept în infracţiunea de tâlhărie.
Ca atare, s-a apreciat lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, atât elementul subiectiv, cât şi obiectiv, şi s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, apreciindu-se că achitarea inculpatului se datorează unei grave erori de fapt (cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).
În motivarea recursului se susţine, enumerându-se mijloacele de probă administrate că, după ce părţile s-au agresat reciproc, inculpatul a smuls geaca părţii vătămate şi a fugit cu ea din local. Partea vătămată a reclamat imediat fapta la poliţie iar geaca i-a fost restituită doar după înregistrarea plângerii şi după ce a făcut demersuri în acest sens mergând la locuinţa inculpatului.
Examinând recursul declarat de parchet prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o evaluare corectă a probelor administrate în cauză, dând dovadă de rol activ, în sensul reaudierii părţii vătămate, a inculpatului şi a martorei B.C., barman în localul în care a avut loc fapta, stabilind că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul s-a bătut cu partea vătămată într-un bar, iar pentru a scăpa de lovituri aceasta din urmă s-a smuls, astfel că geaca cu care era îmbrăcată a rămas în mâna inculpatului. Întrucât partea vătămată a părăsit în fugă localul, inculpatul a vrut să-i lase geaca barmanului, însă acesta a refuzat, astfel că inculpatul a luat-o la domiciliul său, urmând a o restitui după ce erau cusute părţile rupte. De menţionat că inculpatul se afla la acel moment în stare avansată de ebrietate, astfel încât chiar poliţistul ce s-a deplasat la faţa locului a amânat pe a doua zi orice discuţie cu inculpatul.
În raport de împrejurările în care s-au produs faptele este evident că inculpatul nu a exercitat violenţele în scopul de a deposeda partea vătămată de geacă şi nici nu a avut intenţia de a-i sustrage vreun bun imediat după ce a lovit-o. Prin urmare, în lipsa intenţiei de a sustrage bunuri de la partea vătămată, înainte sau după exercitarea de violenţe, este evident că inculpatul nu poate răspunde penal pentru infracţiunea de tâlhărie. În ceea ce priveşte fapta de lovire, prevăzută de art. 180 C. pen., inculpatul nu poate fi condamnat în lipsa plângerii penale prealabile a părţii vătămate care a declarat că nu înţelege să formuleze plângere.
În consecinţă, văzând şi prevederile art. 63 C. proc. pen., Curtea apreciază că instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt şi lipsa intenţiei inculpatului, în raport de probele administrate, astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei nr. 75 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul B.P., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4889/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4891/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
