ICCJ. Decizia nr. 4887/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4887/2004
Dosar nr. 4636/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 112 din 27 martie 2003, Tribunalul Brăila a condamnat pe mai mulţi inculpaţi printre care M.G. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.G. va executa pedeapsa cea mai grea şi anume 3 ani şi 2 luni închisoare şi pe
- B.R.N. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi şi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 10 mai 2002, mai mulţi elevi de la un liceu din oraşul Brăila au organizat, la un local, o petrecere pentru aniversarea majoratului, distracţie care a început la orele 21,30 – 21,45.
În aceiaşi clădire, dar într-un alt spaţiu, funcţionează un club internet şi întrucât accesul în local nu era controlat, inculpaţii au pătruns nestingheriţi rămânând şi după începerea distracţiei organizată de elevi.
În aceste condiţii şi profitând de faptul că nu s-a asigurat paza şi ordinea în local, ceilalţi inculpaţi care au fost condamnaţi prin aceiaşi sentinţă, dar nu au declarat recurs s-au hotărât să fure telefoanele mobile de la tinerii veniţi la petrecere angrenându-i în această acţiune şi pe cei doi recurenţi.
În urma acestei înţelegeri şi după ce şi-au împărţit rolurile, în jurul orelor 1,45 recurentul B.R.N. la rugămintea unuia din ei, a mers în sala de internet, de unde a luat cu el pe un tânăr cu care a ieşit pe culoar, unde erau aşteptaţi printre care şi de către recurentul M.G. Unul din ei i-a luat din buzunar două telefoane mobile şi cheile de la o maşină.
Speriată de cele întâmplate, victima i-a cerut să i le restituie precizându-i că unul din telefoane şi cheile maşinii nu sunt ale lui, ci ale unui prieten. În urma acestui fapt, inculpatul M.G. i-a cerut să-l aducă pe acel prieten şi în momentul când acesta a sosit, obiectele ce-i aparţineau i-au fost restituite, inculpaţii reţinând un telefon mobil.
După comiterea faptei partea vătămată a mers de mai multe ori la inculpatul M.G. pentru a-i cere telefonul însă acesta l-a refuzat de fiecare dată sub pretext că bunul respectiv fiind la un prieten de al său trebuie să aibă răbdare, pentru că i-l va da.
Spre dimineaţă, victima constatând că inculpaţii nu-i restituie bunul, a anunţat poliţia.
Consecvenţi în hotărârea de a sustrage şi alte telefoane, în jurul orelor 3,00, unul din inculpaţii condamnaţi a fost trimis de recurentul M.G. să aducă pe hol pe un tânăr ce stătea la o masă.
Ajungând în acel loc, în timp ce inculpatul M.G. discuta cu el, unul din cei prezenţi i-a furat din buzunarul de la spate al pantalonului un portofel în care era o sumă importantă de bani şi diverse acte.
Înfricoşată, victima i-a smuls din mână portofelul şi a fugit în salon unde a povestit prietenilor cele întâmplate, spunându-le să plece şi să comande telefonic două taximetre care să-i ia de la local.
Sosind o maşină în care ea şi alte persoane s-au urcat, până când autoturismul să pornească a apărut lângă autovehicul inculpatul M.G., a mers la conducătorul auto i-a cerut cheia de contact l-a înjurat şi l-a ameninţat „că-i taie gâtul şi îi strică staţia de emise-recepţie, dacă încearcă să plece".
Concomitent celălalt recurent a mers în partea stângă spate a autoturismului, a deschis portiera şi i-a cerut tânărului care reuşise să-şi recapete portofelul, să coboare. După ce a coborât, a fost condus într-o zonă neluminată şi în acel loc inculpatul M.G. l-a întrebat dacă mai are bani, iar coinculpatul B.R.N. l-a căutat în buzunare.
Ulterior, la insistenţele victimei inculpatul M.G. i-a restituit o parte din bani şi actele respective.
Până ca tânărul să bage banii restituiţi în buzunar, inculpatul B.R.N. s-a repezit asupra lui şi i-a smuls din mână acea sumă, iar ulterior, inculpatul M.G. i-a luat telefonul mobil.
Apelul declarat de inculpatul B.R.N. a fost admis prin Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, casată sentinţa atacată şi reţinând în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a redus pedeapsa la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului M.G. a fost respins prin aceiaşi decizie.
Împotriva acestor soluţii inculpaţii au declarat recurs.
Apărătorul inculpatului M.G. a susţinut că sentinţa nu este legală, întrucât actul de sesizare a instanţei este nul, deoarece în faza de urmărire penală după schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de recurent nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală astfel cum prevăd dispoziţiile art. 253 C. proc. pen.
Sub acest aspect apărătorul a menţionat că acestui inculpat i-a fost prezentat materialul de urmărire la data de 28 iunie 2002, iar procesul verbal întocmit cu această ocazie menţiona că faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. Ulterior, prin rezoluţie, procurorul a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 189 C. pen. şi de art. 211 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 alin. (3) C. pen.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de apărător se referă la faptul că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni de lipsire de libertate, iar instanţa a făcut aplicarea art. 41 alin. (1) C. proc. pen., fără să pună în discuţie acest text de lege, încălcând astfel dreptul la apărare.
Analizând probele administrate, apărătorul a considerat că acest recurent a săvârşit 4 infracţiuni de lipsire de libertate în concurs şi nu o infracţiune continuată, deoarece nu există acte materiale comise la intervale de timp.
În ce priveşte temeinicia hotărârilor, a menţionat că pedepsele aplicate sunt exagerate, instanţele neţinând seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale şi este tânăr.
Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi restituirea cauzei la procuror pentru ca inculpatului să i se prezinte materialul de urmărire penală şi instanţa să fie legal sesizată sau să fie trimisă la Tribunalul Brăila pentru rejudecare.
În subsidiar a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Apărătorul inculpatului B.R.N. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi aplicarea art. 81 C. pen., deoarece recurentul este tânăr, elev, nu are antecedente penale şi nu a avut iniţiativa comiterii faptelor.
Recursurile nu sunt fondate.
Referitor la cel declarat de inculpatul M.G.
Examinând hotărârea atacată în raport de primul motiv de recurs şi anume cel referitor la faptul că inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală după schimbarea încadrării juridice se constată următoarele:
Acţiunea penală a fost pusă în mişcare la data de 9 iulie 2002 prin rechizitoriu, dispunându-se trimiterea în judecată a acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. şi de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 alin. (3) C. pen., pentru ambele fapte penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 257 C. proc. pen., în forma pe care acest text o avea la data respectivă adică anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 281/2003, în cazul infracţiunilor pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, prezentarea materialului de urmărire penală nu era obligatorie fiind lăsată la aprecierea procurorului.
De altfel, chiar dacă în urma modificării textului de lege menţionat, prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie şi procurorul nu se conformează acestei dispoziţii, nerespectarea obligaţiei respective nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute pentru că nu este menţionată în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci sub sancţiunea nulităţii relative care nu poate fi invocată decât în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată.
În cauză nu s-a invocat şi nu s-a făcut dovada existenţei unei astfel de vătămări.
Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, deoarece aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o infracţiune, nu echivalează cu schimbarea încadrării juridice a unei fapte penale, întrucât prima instanţă a menţinut textele de lege reţinute prin actul de sesizare şi a considerat că infracţiunea este continuată pentru că inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Susţinerea apărătorului, în sensul că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., nu este întemeiată şi instanţa o înlătură, întrucât din probele dosarului rezultă că inculpaţii au comis fapta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cum bine au reţinut instanţele.
Analizând hotărârile sub aspectul temeiniciei lor în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi se constată că ele reflectă corect gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorilor.
Astfel, s-a reţinut că fapta prezintă un grad ridicat pericol social determinat de natura şi caracterul calificat al infracţiunii şi de modul cum au acţionat inculpaţii. Totodată s-a avut în vedere că recurentul M.G. a fost sincer în cursul urmăririi penale, iar inculpatul B.R.N. a negat săvârşirea faptei şi că ambii sunt tineri, nu au antecedente penale şi au avut o comportare bună în societate şi familie. Numai aşa se explică recunoaşterea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului M.G. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere gradul sporit de pericol social al infracţiunii, instanţa consideră că nu este cazul să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 81 C. pen., sau art. 861 C. pen., apreciind că scopul educativ al pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., va fi realizat prin executarea lor în regim de detenţie.
În consecinţă, recursurile urmează să fie respinse.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.R.N. şi M.G. împotriva deciziei nr. 540 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4886/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4889/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
