ICCJ. Decizia nr. 5221/2004. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5221/2004

Dosar nr. 3724/2004

Şedinţa publică din 13 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 39 din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins plângerile formulate de petenţii E.P. şi E.I., domiciliaţi în comuna Toplet, jud. Caraş Severin împotriva rezoluţiei nr. 2787/II/2000 din 28 august 2000 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a reţinut că petenţii au formulat plângere împotriva notarului O.M. din cadrul notariatului de Stat local Orşova, afirmând că acesta a întocmit şi autentificat un testament în care nu s-au nominalizat bunurile testatoarei P.A. şi împotriva notarului Ş.I. care ar fi eliberat certificatul de moştenitor nr. 32 cu încălcarea dispoziţiilor art. 36/1995, prin faptele celor doi notari fiind vătămate interesele lor legale.

Prin rezoluţia 143/P/2000 din 29 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi notari.

Această soluţie a fost confirmată prin rezoluţia din 28 august 2000 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Instanţa a reţinut că plângerile formulate de petenţi sunt nefondate întrucât testamentul redactat de fostul notar de stat O.M. s-a încheiat în formă autentică şi cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr.377/1960.

S-a mai reţinut că suprafeţele de teren înscrise în cererea pentru deschiderea succesiunii corespund ca întindere şi poziţii cu cele înscrise în evidenţele agricole pe anii 1964 - 1970 la poziţia de rol a defunctei P.A.

S-a mai reţinut că petenţii nu aveau calitatea care le-ar fi conferit vocaţie a moştenirii, astfel încât citarea lor la dezbaterea succesiunii defunctei nu era obligatorie.

Petenţii E.P. şi E.I. au declarat recurs susţinând că cei doi notari au încălcat legea autentificând acte prin care li se încalcă dreptul de proprietate, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 12/1996 şi din actul de vânzare-cumpărare, susţinând că se impune reluarea cercetărilor.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că prin testamentul autentificat la Notariatul de Stat local Orşova la data de 1 iunie 1995 de fostul notar O.M., în prezent decedată, numita P.A. a dispus ca după încetarea sa din viaţă numita C.F. să primească în deplină proprietate şi posesie întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi la decesul său.

Din conţinutul testamentului rezultă cu certitudine că testatoarea a înţeles să testeze universalitatea bunurilor sale, în condiţiile art. 802 teza I C. civ., situaţie în care bunurile de care a înţeles să dispună nu trebuiau individualizate în testament.

Aşa fiind, corect s-a reţinut că autentificarea testamentului de către fostul notar O.M. respectă dispoziţiile art. 4 din Decretul nr. 377/1960.

În raport de dispoziţiile art. 841 – art. 843 C. civ., se constată, de asemenea, că petenţii, în calitate de nepoţi de soră nu fac parte din categoria moştenitorilor rezervatari.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, „dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsa de moştenitori rezervatari, numai legatarul".

Drept urmare, corect s-a reţinut că notarul Ş.I nu trebuie să-i citeze pe petenţi la dezbaterea succesiunii defunctei P.A.

Se mai constată că din actele dosarului nu rezultă că în certificatul de moştenitor au fost menţionate bunuri care nu ar fi fost proprietatea defunctei ci a surorii sale predecedate, mama petenţilor.

Din examinarea actelor mai rezultă că mama petenţilor, ca şi defuncta P.A. au fost beneficiarele unui testament lăsat de tatăl lor F.I. şi înregistrat la grefa Tribunalului Mehedinţi la 1 septembrie 1942.

Se mai constată că nu există nici un act de vânzare-cumpărare prin care mama petenţilor ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor menţionate în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P.A.

Pe de altă parte, din compararea certificatului de moştenitor nr. 32 din 4 martie 1997 şi 25 ianuarie 1996 rezultă că acestea nu se referă la aceleaşi terenuri.

Astfel, în primul certificat sunt menţionate la pct. 4 şi 5 un teren arabil situat în punctul „Ogaşul cu podu" învecinat la est cu S.N., la vest cu drumul, la sud cu M.L. şi la nord cu P.I. şi respectiv un teren vie situat în pct. „Vatra satului" având ca vecini la est, drumul, la vest P.I., la sud P.P. şi la nord, P.I., P.C., P.G. şi P.V.

În ce de-al doilea certificat este menţionat la pct. 3 o grădină cu pruni învecinată la est cu D.C., la vest cu S.S., la sud cu M.C. şi la nord cu P.D., iar la pct. 4 o grădină cu pruni învecinată la est cu drumul, la vest cu I.G.P., la sud cu P.D. şi la nord cu G.P.

Având în vedere şi împrejurarea că din verificări a rezultat că suprafeţele de teren menţionate în cererea pentru deschiderea succesiunii corespund cu cele înscrise în evidenţele agricole la poziţia de rol a defunctei P.A., se reţine că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei doi notari este corectă, întrucât nu rezultă că acestea au comis vreo faptă prevăzută de legea penală.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii E.P. şi E.I. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Obligă pe recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5221/2004. Penal. Plângere. Recurs