ICCJ. Decizia nr. 5005/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5005/2004
Dosar nr. 4318/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buzău, prin sentinţa penală nr. 318 din 21 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani închisoare, respectiv un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (2) şi de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani.
S-a reţinut că, la 18 decembrie 2001, prin nerespectarea dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, inculpatul P.V. a produs un accident de circulaţie, urmare căruia C.V. a decedat, iar partea vătămată B.M. a suferit leziuni traumatice, pentru a căror vindecare a necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 492 din 9 septembrie 2003, a respins apelurile declarate de inculpat, partea vătămată B.M., partea civilă C.M. şi partea responsabilă civilmente societatea de asigurare şi Reasigurare A. SA, sucursala Buzău.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1297 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-au respins recursurile declarate de părţile civile C.M., B.M. şi societatea de Asigurare şi Reasigurare A. SA, sucursala Buzău.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea legii, întrucât instanţele au omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În recursul în anulare s-a arătat că, potrivit sus-menţionatului articol se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată.
Conform art. 8 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificat prin O.U. nr. 18 din 2 aprilie 2003, dispoziţiile prezentei legi privesc, printre altele, pedepsele aplicate pentru fapte săvârşite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I.
De asemenea, dispoziţiile art. 120 alin. (2) C. pen. prevăd, printre altele, că graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, caz în care partea din termenul de încercare, care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce corespunzător.
Ori, în cauză, faptele deduse judecăţii au fost comise de inculpat la 18 decembrie 2001, deci înainte de 4 octombrie 2002, când Legea de graţiere nr. 543 a fost publicată în M. Of.
Pentru acest motiv s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei, în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 318/2003, Judecătoria Buzău a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi respectiv un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen.
Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 492 din 9 septembrie 2003, a respins apelurile declarate de inculpat, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se observă că instanţa de apel trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, cu privire la pedepsele de 3 ani închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, stabilite în prezenta cauză, inculpatul nefiind exceptat de la aplicarea acestora, potrivit art. 4 din acelaşi act normativ.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 8 din legea sus-menţionată, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul fiind săvârşite la 18 decembrie 2001.
Fără a face aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contrară legii.
Omisiunea instanţei de control judiciar nu a putut fi îndreptată de instanţa de recurs, prin Decizia penală nr. 1297 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, în absenţa recursului parchetului şi al inculpatului, în cauză declarând recurs numai părţile civile.
În consecinţă, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite ca fondat recursul în anulare şi a se casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării graţierii, pentru pedepsele pronunţate.
Ca urmare, se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi art. 861 C. pen.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, Curtea va constata graţiate integral şi condiţionat ambele pedepse aplicate inculpatului, pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. şi respectiv, de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 318 din 21 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, deciziei penale nr. 492 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Buzău şi deciziei penale nr. 1297 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe intimatul inculpat P.V.
Casează hotărârile atacate cu privire la omisiunea aplicării graţierii, pentru pedepsele pronunţate.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţiază integral şi condiţionat pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4997/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5024/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
