ICCJ. Decizia nr. 5024/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5024/2004
Dosar nr. 4765/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 24 iunie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul S.C. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la zi.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima P.C. a trăit în concubinaj cu martora D.D. şi, împreună cu fiul acesteia D.C.D., au locuit într-o casă din comuna Frumuşica, judeţul Botoşani.
În aceeaşi curte, dar într-o altă casă, au locuit inculpatul S.C. şi concubina acestuia D.M., fiica concubinei victimei.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpatul S.C. şi victima P.C. existau frecvente certuri, victima spunându-i de mai multe ori inculpatului să plece de la casa lui şi să-l lase în pace.
În ziua de 30 august 2003, în jurul orelor 12,00, victima a plecat să facă ţuică la cazanul de fabricat rachiu, de la marginea satului Rădeni.
Mai târziu, în cursul aceleiaşi zile inculpatul S.C. şi martorul D.C.D. au plecat cu căruţa lui I.A. să ducă lemne la cazan. Cu ei au luat şi două topoare cu care au tăiat lemnele ce urmau să fie folosite la fabricarea rachiului.
Inculpatul şi martorul D.C.D. au stat la cazan, până în jurul orelor 18,00, după care au luat topoarele şi, pe jos, au pornit spre casă.
Pe imaşul de la marginea satului inculpatul i-a propus martorului să rămână acolo, să aştepte şi victima, fără să-i spună de ce.
Nu după mult timp a sosit şi victima P.C.
Inculpatul i-a reproşat că a stat prea mult la cazan şi a început s-o lovească cu pumnii şi picioarele, iar după ce victima a căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu cele două topoare.
Inculpatul a luat topoarele şi însoţit de martorul D.C.D. s-a îndreptat spre casă. Pe drum inculpatul i-a spus martorului să nu povestească la nimeni cele întâmplate, promiţându-i drept recompensă o sumă de bani.
După ce a ajuns acasă inculpatului i-a venit ideea să plece din localitate, spunându-i martorului D.C.D. să-l însoţească până la Botoşani, iar apoi să plece cu trenul din ţară, pentru a nu fi găsiţi de organele de poliţie.
Martorul a acceptat propunerea inculpatului şi, în aceeaşi seară au plecat pe jos până în satul N. Bălcescu, de unde cu un autobuz, pe care era taxator martorul A.C., au plecat în municipiul Botoşani, iar în timpul nopţii au dormit în autogară.
A doua zi inculpatul i-a propus martorului să se întoarcă la domiciliu, pentru că nu are bani să cumpere bilete de călătorie. Cu acelaşi microbuz au mers până în satul N. Bălcescu, de unde, pe jos, au plecat către casă.
În dimineaţa zilei de 31 august 2003, victima a fost găsită decedată în locul unde a fost lovită de inculpat.
Cu ocazia necropsiei, pe corpul victimei s-au constatat echimoze, tumefacţii, excoriaţii, plăgi, dilaceare glob ocular stâng, factura piramidei nazale, infiltrate hemoragice epicraniene, fracturi costale multiple, hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, aspirat de conţinut sanguin în căile respiratorii inferioare, contuzie pulmonară, contuzie cardiacă.
Din raportul de constatare medico legală nr. 53/ C din 17 noiembrie 2003 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple leziuni de părţi moi, hidropneumotorax, fracturi costale, contuzie cardiacă şi posibil asfixie prin aspirarea de conţinut hematic, în căile respiratorii inferioare.
Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu obiect şi mijloace contondente, obiect înţepător, tăietor.
Între leziunile de violenţă constatate la necropsie şi deces există raport direct de cauzalitate.
În timpul cercetărilor, de la locuinţele victimei şi inculpatului, au fost ridicate patru topoare, dintre care două erau cele cu care inculpatul a lovit victima, astfel că s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice.
Din raportul de expertiză criminalistică nr. 346497 din 1 septembrie 2003, rezultă că partea ascuţită a toporului, prezenta o serie de caracteristici specifice, asemănătoare cu cele ale excoriaţiei de pe corpul cadavrului. Din acest raport rezultă că leziunile de pe corpul victimei, puteau fi create cu toporul, ridicat de la domiciliul acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că nu este autorul omorului, iar în subsidiar că se impune reducerea pedepsei care este mult prea severă faţă de circumstanţele personale.
Prin Decizia penală nr. 241 din 11 august 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Suceava, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele scrise a susţinut că nu putea să-şi ucidă socrul, deoarece se înţelegeau foarte bine şi se ajutau în gospodărie, iar în final a cerut să se dispună reducerea pedepsei, pe care o consideră prea aspră.
Recursul este nefondat.
Din conţinutul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acesteia vinovăţia inculpatului.
Martorul D.C.D. martor ocular a declarat cu lux de amănunte condiţiile, în care inculpatul a săvârşit omorul.
Martorul a fost audiat în mai multe rânduri în cursul urmăririi penale, şi fiind minor a fost audiat în prezenţa mamei sale şi a secretarului Consiliului Local Frumuşica, martorul A.P.
În timpul procesului minorul a fost ucis de sora sa D.M., concubina inculpatului, astfel că martorul nu a mai putut fi audiat în instanţă.
Cu toate acestea se constată că parte din relatările minorului sunt confirmate şi chiar întărite de sora sa D.M. Chiar dacă aceasta avea interes să-şi apere concubinul, pe inculpatul S.C. Astfel audiată la 4 martie 2004, martora a declarat „După ce fratele meu şi concubinul s-au întors de la cazan au stat acasă circa 1/2 oră, după care şi-au făcut bagajele şi au plecat spre Botoşani. Concubinul meu şi-a pus în geantă două pulovăre şi o geacă. Din câte mi-am dat seama, amândoi erau în stare de ebrietate şi mare lucru nu am înţeles de la ei, mai ales în ceea ce priveşte modul în care vor face rost de bani, pentru a pleca la Constanţa".
Prin cele relatate, martora confirmă declaraţia fratelui său martorul D.C.D., care audiat a treia zi după crimă, a arătat că la cererea inculpatului pentru a nu fi acuzaţi de omor, au plecat la Botoşani, urmând să plece apoi la Constanţa să caute de lucru.
Acest aspect este recunoscut şi de inculpat care audiat la 1 septembrie 2004, a declarat că într-adevăr a plecat împreună cu martorul la Botoşani, intenţionând să caute serviciu la Constanţa.
Coroborând aceste probe cu raportul de necropsie şi raportul de expertiză criminalistă din 1 septembrie 2003, din care rezultă că partea ascuţită a toporului, prezintă o serie de caracteristici specifice, asemănătoare cu cele ale excoriaţiei de pe corpul cadavrului, leziunile de pe corpul cadavrului puteau fi create de acest topor, instanţele au reţinut corect vinovăţia şi l-au condamnat pe inculpat, pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, privind greşita individualizare a pedepsei, nu este fondat.
La individualizarea pedepsei instanţele au avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Având în vedere limitele pedepsei de la 15 ani la 25 ani, dar şi persoana făptuitorului, care deşi nu a mai fost condamnat, a negat săvârşirea faptei, sperând că după uciderea minorului martor, va putea să escamoteze aflarea adevărului pedeapsa situată în imediata apropiere a minimului special, nu poate fi considerată ca fiind exagerată.
Aşa fiind urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reţinerea şi arestarea de la 1 septembrie 2003, la pronunţarea deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 241 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la 6 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5005/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5039/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
