ICCJ. Decizia nr. 5039/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5039/2004
Dosar nr. 4714/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 262 din 22 iunie 2004, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul P.L., privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 813 aprilie 2001 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 573 din 26 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În esenţă, s-a motivat că în raport de concluziile anchetei sociale efectuată nu s-a probat existenţa unor împrejurări, care să producă consecinţe grave, pentru familia acestuia, astfel încât, să se impună întreruperea stării de deţinere în condiţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Hotărârea primei instanţe a fost apelată de condamnat, susţinându-se că este neîntemeiată, întrucât, fiind singurul întreţinător de familie, trebuie să-şi ajute familia, fapt pentru care a solicitat admiterea apelului şi a cererii de întrerupere executare pedeapsă.
Prin Decizia nr. 328 din 21 iulie 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Ploieşti, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs.
A solicitat casarea hotărârilor şi întreruperea executării pedepsei, pentru ca să poată să repare casa în care ar trebui să locuiască mama sa.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut şi motivat că imobilul la care s-a referit condamnatul nu este locuit de nimeni, iar mama acestuia locuieşte într-o altă gospodărie.
Aşa fiind cum nu a dovedit o împrejurare specială de natura celei din cuprinsul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. pen., care având în vedere dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., să justifice întreruperea executării pedepsei hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 şi b) C. proc. pen., recursul să fie respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L., împotriva deciziei penale nr. 328 din 21 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5024/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5067/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
