ICCJ. Decizia nr. 4988/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4988/2004
Dosar nr. 3783/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 martie 2004, Tribunalul Giurgiu i-a condamnat pe inculpaţii :
- C.P.,
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani închisoare;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare;
- în baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la un an închisoare.
- în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
- C.I.,
- în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 ani închisoare;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare;
- în baza art. 217 alin. (1) C. pen., la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile D.G. 1.000.000 lei despăgubiri şi părţii civile Z.T. suma de 2.000.000 lei.
Inculpatul C.P. a fost obligat la 3.236.800 lei despăgubiri, către Primăria Iepureşti.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 29 noiembrie 2000, inculpaţii C.P. şi C.I., fraţi, deplasându-se prin spatele curţilor locuinţelor din comuna Singureni, jud. Giurgiu, au prins mai multe raţe pe care le-au sustras şi introdus în sac. Păsările aparţineau părţii vătămate D.G. care, sesizată de martora D.M., i-a urmărit pe inculpaţi. Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul C.P. a lovit pe partea vătămată cu o sapă, în altercaţia în care a participat şi inculpatul C.I., care apoi a fugit cu sacul cu păsări.
La data de 1 decembrie 2000, inculpaţii C.P. şi C.I. au pătruns pe poartă în curtea locuinţei părţii vătămate Z.T. din comuna Singureni, jud. Giurgiu, cu intenţia de a-l bate pe fiul acesteia, Z.C. Fiind înarmaţi cu sape, inculpaţii au lovit în pereţii casei şi au distrus bicicleta aflată în curte şi care aparţinea numitului V.C.
În luna ianuarie 2001 inculpatul C.P. a sustras mai multe traverse din lemn de la podul de peste râul Neajlov, dintre satul Chirculeşti şi comuna Iepureşti, jud. Giurgiu.
În domiciliul inculpatului C.P. au fost găsite 3 traverse din lemn.
Prejudiciul este în sumă de 3.236.000 lei, pentru care se constituie parte civilă Primăria comunei Iepureşti.
Împotriva acestei hotărâri, inculpaţii au declarat apel, inculpatul C.I., solicitând în principal achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie, iar inculpatul C.P., care a recunoscut faptele, în ultimul cuvânt, cerând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 421 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului C.I., constatând graţiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii, inclusiv pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Apelul inculpatului C.P. a fost respins, ca nefondat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de aceşti inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate, în principal sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiuni de tâlhărie, nesăvârşind fapta, iar în subsidiar, pentru greşita încadrare juridică, nefolosind violenţe sau ameninţări la sustragerea păsărilor, fapta fiind infracţiunea de furt.
Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile se întemeiată pe cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
La stabilirea situaţiei de fapt au fost avute în vedere probele legale administrate, în cursul urmăririi penale şi în cel judecăţii.
Astfel, plângerea numitului D.G. referitoare la sustragerea unor raţe şi pentru păstrarea cărora inculpaţii au folosit violenţa, se coroborează cu procesul verbal de cercetare a locului faptei din care rezultă că au fost identificate pete de sânge şi fulgi de păsări, pe malul râului Neajlov, în apropierea gardului curţii părţii vătămate, precum şi cu declaraţiile martorilor D.I., D.M. şi P.P., care confirmă că grupul de 4 persoane din care făceau parte şi inculpaţii, surprins în timp ce lovea păsările cu sapa, a reacţionat violent, detaşându-se inculpatul C.P. care a ameninţat şi lovit tot cu sapa pe proprietarul păsărilor. Din aceleaşi declaraţii mai rezultă că în acele împrejurări inculpatul C.P. a dat sacul cu păsări inculpatului C.I. şi acesta împreună cu o persoană de sex feminin din grup, au fugit de la locul faptei.
A patra persoană din grup, martorul C.G., fratele celor doi inculpaţi, a fost imobilizat de partea vătămată, stabilindu-se că nu a avut vreo contribuţie la realizarea furtului şi folosirea ameninţărilor şi violenţelor.
Asemenea, plângerea părţii vătămate Z.T., referitoare la distrugerea unor bunuri din gospodărie de către cei doi inculpaţi şi coroborate cu procesul-verbal de constatare a locului faptei, care consemnează existenţa unui geam spart, degradări ale uşii şi peretelui exterior al locuinţei şi distrugeri ale pieselor componente ale unei biciclete, precum şi cu declaraţiile martorilor Z.Ş., Z.C., N.P. şi N.C., care confirmă actele de distrugere şi degradare săvârşite de către inculpaţi.
Prin aceste declaraţii rezultă şi mobilul violării domiciliului şi distrugerii unor bunuri, respectiv răzbunarea pentru faptul că martorul Z.C., fiul părţii vătămate, i-a împiedicat pe inculpaţi să sustragă o ţeavă din aluminiu, aflată în gardul împrejmuitor al locuinţei.
În sfârşit, identificarea inculpatului C.P. ca autor al sustragerii traverselor din lemn de la podul de peste râul Neajlov, s-a făcut urmare descoperirii la domiciliul sus-numitului a 3 bucăţi traverse, faptă, de altfel recunoscută de acesta.
În raport de cele ce preced se constată că existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor sunt temeinic dovedite, iar încadrările juridice sunt legale.
Inculpaţii C.P. şi C.I. au cooperat prin acte de realizare a elementului material complet al infracţiunii de tâlhărie, primul, în baza înţelegerii impuse de situaţia creată, remiţându-i celuilalt sacul cu păsări pentru a fugi şi a-l păstra, împiedicând-o pe partea vătămată, prin ameninţări şi lovire cu sapa, să îl urmărească.
În aceste împrejurări, faptele inculpaţilor au fost corect încadrate, în prevederile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nefiind necesar, pentru existenţa acestei infracţiuni complexe, ca fiecare inculpat să realizeze atât acţiunea principală cât şi cea adiacentă, fiind suficient, aşa cum de altfel au şi procedat, ca împreună să comită furtul de păsări şi apoi prin distribuirea rolurilor, unul să preia bunurile pentru a fugi, iar celălalt să împiedice, prin acte de ameninţare şi violenţă, urmărirea celui dintâi de către partea vătămată.
Întrucât din examinarea hotărârilor nu se constată nici existenţa vreunuia dintre cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursurile inculpaţilor C.I. şi C.P., urmează să fie respinse ca nefondate.
Se va constata că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi C.P., împotriva deciziei penale nr. 421 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4984/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4994/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
