ICCJ. Decizia nr. 5079/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5079/2004
Dosar nr. 1383/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnata I.E. a formulat, conform art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţie contra executării deciziei penale nr. 403 din 10 mai 2002 a Tribunalului Constanţa, susţinând că s-a ivit nelămurire cu privire la această hotărâre, care se execută, motivând că i s-a revocat în mod greşit, suspendarea unei pedepse anterioare.
Prin sentinţa penală nr. 733 din 24 decembrie 2003, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare şi a obligat-o pe contestatoare să plătească statului, suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1069 din 22 iulie 2001 a Judecătoriei Constanţa, i s-a aplicat inculpatei I.E., pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare la locul de muncă.
Deoarece executarea pedepsei nu a fost posibilă, din motive neimputabile inculpatei, judecătoria prin sentinţa penală nr. 1539 din 6 iulie 1993 a schimbat modalitatea de executare, în suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Prin Decizia penală nr. 403 din 19 mai 2003, Tribunalul Constanţa a desfiinţat sentinţa penală nr. 1890/2001 a Judecătoriei Constanţa, prin care se aplicase inculpatei I.E., pedeapsa de 8 luni şi 21 zile închisoare, pentru infracţiuni ulterioare, şi conform art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se ca să execute 3 ani, 2 luni şi 21 zile închisoare.
Această decizie a rămas definitivă prin respingerea recursului condamnatei, de către Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 691 din 5 noiembrie 2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., termenul de încercare s-a socotit de la data când hotărârea, prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În cauză, sentinţa penală nr. 1539/1993, prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, a rămas definitivă la data de 17 iulie 1993. Deci, termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni a început să curgă de la această dată şi expira în ianuarie 1998.
Cum infracţiunile ulterioare au fost săvârşite în aprilie 1996, adică în termenul de încercare, corect instanţa a procedat, conform art. 83 C. pen., la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
Ca urmare, critica formulată pe calea contestaţiei la executare în sensul că termenul de încercare a început să curgă de la data pronunţării hotărârii de condamnare (22 iulie 1991), în raport de care infracţiunile ulterioare au fost săvârşite după expirarea termenului de încercare, a fost considerată nefondată şi contestaţia la executare a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinţei penale nr. 733 din 24 decembrie 2003, a Tribunalului Constanţa, contestatoarea a declarat apel, reiterând motivul invocat în contestaţia la executare.
Prin Decizia penală nr. 41 din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata contestatoare şi a obligat-o să plătească statului suma de 200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Condamnata a declarat recurs, susţinând că hotărârile sunt contrare legii şi se bazează pe o gravă eroare de fapt.
Criticile sunt nefondate.
Se constată că instanţele de judecată au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 82 şi art. 83 C. proc. pen., cu privire la stabilirea termenului de încercare şi la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei.
Astfel, au stabilit corect, în baza acestor dispoziţii că, în cauză, termenul de încercare de 4 ani şi 6 luni a început să curgă de la data de 17 iulie 1993, ca urmare a schimbării modalităţii de executare, în suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Termenul de încercare urma să expire în ianuarie 1998.
Infracţiunile anterioare au fost săvârşite în luna aprilie 1996, adică în termenul de încercare.
Aşa fiind, corect s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, conform art. 83 C. pen.
Susţinerea condamnatei, în sensul că termenul de încercare trebuie să se calculeze de la data sentinţei penale nr. 1069 din 22 iulie 1999 al Judecătoriei Constanţa, prin care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni cu executare la locul de muncă, a fost legal respinsă, în raport de considerentele de mai sus.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea că soluţia se bazează pe o gravă eroare de fapt, deoarece nu s-a arătat în ce constă o astfel de eroare şi nici nu se constată un asemenea caz.
Pentru aceste considerente şi întrucât nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul condamnatei este nefondat, urmând a se respinge, ca atare şi a obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.E., împotriva deciziei penale nr. 41 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5067/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5197/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
