ICCJ. Decizia nr. 505/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 505/2004
Dosar nr. 4516/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia nr. 595 din 19 iunie 2003, condamnă pe inculpaţii:
1. I.I.L. la 6 ani de închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 71 C. pen.;
2. B.I.M. la 5 ani de închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 C. pen. şi art. 71 C. pen.;
3. M.C.M. la 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 C. pen. şi a art. 71 C. pen.
Inculpaţii sunt menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepselor li se deduce detenţia preventivă.
Ei sunt obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
De asemenea, li se interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de câte 2 ani.
De la inculpaţi sunt confiscate cantităţile de 0,71 grame heroină (M.C.M.) şi de 17,52 grame heroină (I.I.L. şi B.I.M.).
Instanţa reţine, în esenţă, că, la data de 22 ianuarie 2003, poliţia i-a prins pe inculpaţi în timp ce traficau heroină.
Inculpaţii declară apel, cerând reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia nr. 565 din 24 septembrie 2003, admite apelurile şi desfiinţând în parte sentinţa atacată, menţine măsura confiscării heroinei pentru cantităţile de 0,66 grame (M.C.M.) şi de 16,88 grame (ceilalţi doi inculpaţi), diferenţa fiind consumată în timpul examenului de laborator.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei sunt menţinute.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, reiterând cererea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele aplicate, ţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu sunt temeiuri ca aceste pedepse să fie, din nou, reduse. Faptele recurenţilor sunt grave.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.M., I.I.L. şi M.C.M. împotriva deciziei penale nr. 565/ A din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 22 ianuarie 2003 la 28 ianuarie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5041/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 506/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
