ICCJ. Decizia nr. 5058/2004. Penal

Decizii penale ICCJ 2004

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 28 noiembrie 2001 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.K. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

în esență prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că inculpatul I.K. a completat o cerere de eliberare a unui extras de carte funciară pe care l-a și semnat în numele părții vătămate Z.G., a completat o cerere tip privind înscrierea unui drept de ipotecă în cartea funciară, semnând tot cu numele părții vătămate și cererea de eliberare a extrasului de carte funciară, iar mai apoi a semnat contractul de garanție imobiliară în numele părții vătămate indicată mai sus, ceea ce s-a apreciat de către parchet că întrunește elementele infracțiunii, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin același rechizitoriu s-a stabilit că inculpatul I.K. a depus contractul de garanție imobiliară falsificat, după autentificare, la C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, în vederea încheierii contractului de împrumut ceea ce s-a statuat că reprezintă infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Actul de inculpare stabilește că fapta inculpatului I.K. de a se prezenta la biroul notarial al inculpatei D.M. cu numele de Z.G., iar apoi a folosit extrasul de carte funciară obținut fraudulos și furnizând o serie și un număr de act de identitate, precum și de a prezenta o persoană neidentificată ca fiind Z.M., soția numitului Z.G., în vederea autentificării contractului de garanție imobiliară, constituie infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

în fine, prin același rechizitor s-a apreciat că fapta inculpatului I.K. de a induce în eroare C.T.C.C. Bistrița, actualmente C.C.A. Bistrița, prin prezentarea unui contract de garanție imobiliară falsificat, cu ocazia încheierii contractului de împrumut, obținând în acest mod suma de 15.000.000 lei constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

S-a cerut și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de toate infracțiunile, acestea formând un concurs real.

în sarcina inculpatei D.M. prin același rechizitoriu s-a stabilit că aceasta în calitate de notar public a autentificat contractul de garanție imobiliară, fără îndeplinirea obligațiilor legale referitoare la identificarea părților, luarea consimțământului și semnarea înscrisului, atestând în mod necorespunzător adevărului că persoanele menționate în contract s-au prezentat în fața sa și au consimțit la autentificarea acestuia, semnând în prezența sa, împrejurare ce a avut drept rezultat înscrierea unui drept la ipotecă asupra imobilului proprietatea părții vătămate Z.G. și a soției sale, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

în faza de urmărire penală, inculpatul I.K. precum și în faza de cercetare judecătorească nu a recunoscut decât parțial comiterea faptelor imputate, iar inculpata D.M. în ambele faze ale procesului penal a recunoscut săvârșirea faptelor comise însă a arătat că ele au fost săvârșite din culpă și nicidecum cu intenție.

Curtea, analizând probele și lucrările dosarului a ajuns la următoarea stare de fapt:

în luna aprilie 1998 inculpatul I.K. a solicitat C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, agenția Bistrița, acordarea unui împrumut în sumă de 15.000.000 lei. Pentru acordarea împrumutului unitatea creditoare i-a solicitat inculpatului să prezinte garanții personale și reale referitoare la restituirea sumei împrumutate. Drept urmare, inculpatul I.K. a prezentat ca garanții personale declarațiile martorilor S.A. și A.L., în calitate de giranți, iar ca garanție reală un contract de garanție imobiliară, autentificat, obținut de către inculpat în următoarele condiții:

La data de 16 mai 1998, inculpatul I.K. a depus la Judecătoria Bistrița-Năsăud, serviciul de carte funciară, o cerere scrisă și semnată de către el în numele părții vătămate Z.G., prin care a solicitat eliberarea unui extras de carte funciară privind apartamentul, situat pe str. Dragoș Vodă din mun. Bistrița, apartament proprietatea părții vătămate. După primirea extrasului de carte funciară, inculpatul I.K. s-a deplasat la Biroul inculpatei D.M., notar public, unde s-a prezentat cu numele de Z.G. și a solicitat autentificarea unui contract de garanție imobiliară, conform căruia partea vătămată Z.G. consimțea la înscrierea unui drept de ipotecă asupra apartamentului proprietatea sa, menționat anterior, în favoarea C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, în vederea garantării creditului acordat inculpatului I.K. Cu această ocazie, inculpatul I.K. a prezentat extrasul de carte funciară și a furnizat personalului biroului notarial o serie și un număr ca fiind cele ale actului său de identitate, respectiv ale părții vătămate Z.G.

Totodată, inculpatul a semnat în numele părții vătămate două din cele trei exemplare ale contractului de garanție imobiliară (unul dintre exemplare fiind deja semnat la data prezentării la biroul notarial), precum și cererea tip privind înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară. Ulterior, având în vedere că din extrasul de carte funciară, prezentat de inculpat rezultă că Z.G., proprietarul apartamentului, este căsătorit, la solicitarea personalului biroului notarial, privind necesitatea acordului soției pentru autentificarea contractului, inculpatul I.K. s-a prezentat la Biroul notarial, într-o altă zi, însoțit de către o persoană de sex feminin, încă neidentificată, persoană pe care a prezentat-o ca fiind Z.M., soția sa, respectiv a părții vătămate Z.G.

După ce a furnizat o serie și un număr de buletin de identitate, persoana respectivă a semnat contractul de garanție imobiliară în numele soției părții vătămate Z.G.

Martorul K.C., secretarul biroului notarial, a completat încheierea de autentificare cu datele de identitate furnizate de către inculpatul I.K. și persoana care s-a prezentat drept soția părții vătămate Z.G., după care a remis contractul de garanție imobiliară și înscrisurile anexate, inculpatei D.M.

La data de 15 iulie 1998, inculpata D.M. încălcând dispozițiile art. 50, 58, 60 și 64 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, respectiv fără să verifice identitatea persoanelor care au solicitat autentificarea contractului de garanție imobiliară în discuție și înscrisurile anexate la acesta, fără ca ele să-și fi dat consimțământul și să semneze înscrisul în fața sa și fără ca aceste persoane să fie prezente, a autentificat sub nr. 3074/1998 contractul de garanție imobiliară, aplicând ștampila biroului notarial și parafa sa pe toate cele 3 exemplare ale înscrisului și semnând pe două din acestea.

Exemplarele ștampilate și semnate de către inculpata D.M. au fost trimise la serviciul de carte funciară al Judecătoriei Bistrița-Năsăud, împreună cu cererea semnată de către inculpatul I.K. în numele părții vătămate Z.G., privind înscrierea dreptului de ipotecă asupra apartamentului proprietatea sa în favoarea C.T.C.C. Bistrița-Năsăud. După notarea mențiunii privind efectuarea lucrărilor de carte funciară pe contract, un exemplar al acestuia a fost remis inculpatului I.K. de către personalul biroului notarial. Acest exemplar a fost depus de către inculpatul I.K. la C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, agenția Bistrița, pentru a fi anexat la contractul de împrumut.

Ca urmare, a depunerii contractului de garanție imobiliară autentificat, între inculpatul I.K. și C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, s-a încheiat contractul de împrumut din 30 iulie 1998 și inculpatul a primit împrumutul în sumă de 15.000.000 lei.

După obținerea banilor, inculpatul nu a achitat decât o parte din ratele prevăzute în contract. în această situație, C.T.C.C. Bistrița-Năsăud a somat pe partea vătămată Z.G., ca în calitate de garant să achite sumele datorate de inculpatul I.K., atrăgându-i atenția că, în caz contrar, se va proceda la urmărirea silită a debitului. Cu această ocazie, partea vătămată a aflat despre existența contractului de garanție imobiliară încheiat în numele său și al soției sale și a sesizat organele de urmărire penală.

în cursul cercetărilor efectuate în cauză, inculpata D.M. a achitat în întregime prejudiciul cauzat părții civile la data de 23 decembrie 1999.

Apărarea inculpatului I.K. în sensul că el a fost însoțit de numitul S. într-un bar din Bistrița, unde acea persoană i-a dictat cererea către serviciul de carte funciară Bistrița, prin care solicita în numele acelui bărbat, eliberarea unui extras C.F. cu privire la un apartament situat în str. Dragoș Vodă din Bistrița, urmează a fi înlăturată ca nedovedită și nesusținută de probe, Curtea învederând că în cursul urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico-științifică și o expertiză criminalistică care au statuat că scrisul și semnătura de pe cererea de eliberare a extrasului de carte funciară din data de 16 mai 1998, precum și semnăturile pentru Z.G. de pe două exemplare ale contractului de garanție imobiliară autentificat, au fost executate de către inculpatul I.K.

Mai mult, probele științifice au atestat că seriile și numerele buletinelor de identitate menționate în contractul de garanție și încheierea de autentificare, nu aparțin actelor de identitate ale proprietarilor imobilului, respectiv părților vătămate Z.G. și Z.F. De altfel, la data respectivă, nici un act de identitate eliberat pe teritoriul țării nu avea o serie ca cea înscrisă în dreptul numitei Z.M.

Numele și prenumele reale ale proprietarilor apartamentului care fac obiectul contractului de garanție sunt Z.G. și Z.F. și nicidecum Z.G. și Z.M., așa cum au fost menționate în contract și în încheierea de autentificare.

Aspectele la care am făcut referire mai sus se coroborează perfect cu declarațiile părților vătămate Z.G. și Z.F., în sensul că nu au semnat nici un contract de garanție imobiliară în favoarea inculpatului I.K., precum și cu declarațiile martorului K.C., în sensul că inculpatul I.K. s-a prezentat la biroul notarial cu numele de Z.G. și a solicitat autentificarea contractului, semnând în numele părții vătămate.

în drept, faptele inculpatului I.K. de a completa cererea de eliberare a extrasului de carte funciară și de a o semna în numele părții vătămate Z.G., de a completa și semna cererea de înscriere a dreptului de ipotecă asupra imobilului situat în Bistrița, str. Dragoș Vodă, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.

Curtea a pus în discuție eventualitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât s-a apreciat că activitatea inculpatului de a semna contractul de garanție imobiliară în numele părții vătămate realizează elementele infracțiunii incriminate, în art. 288 alin. (1) C. pen.

Această încadrare juridică se impune întrucât contractul de garanție imobiliară întocmit și autentificat de notarul public constituie "înscris oficial" în accepțiunea art. 288, 289 și art. 150 alin. (2) C. pen. (art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), referindu-se doar la fapta notarului public).

întrucât inculpatul I.K. nu are calitatea de funcționar public și nici de funcționar, fapta sa de a altera contractul de garanție imobiliară prin semnarea acestuia în numele părții vătămate Z.G. constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. Această concluzie se impune deoarece indiferent dacă notarul public a verificat sau nu realitatea datelor înscrise în contractul de garanție imobiliară, dacă în acesta s-au făcut mențiuni sau nu, din momentul primirii actului de către funcționarul public, el aparține unei unități publice, în sensul art. 150 C. pen. și dobândește calitatea de "înscris oficial".

Atât art. 150 anterior C. pen., cât și noua reglementare dată alin. (2) al aceluiași text prin Legea nr. 140/1996, dispun că prin "înscris oficial" se înțelege, în sensul legii penale orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., sau care aparține unei asemenea unități. Prin termenul "public" definit în art. 145 C. pen., se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau persoanele juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în mod judicios va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., numai în privința falsificării și alterării contractului de garanție imobiliară considerat fiind înscris oficial, rămânând evident în încadrarea de la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen., faptele inculpatului I.K. de a completa și semna în numele părții vătămate Z.G. cererea de eliberare a extrasului C.F. și întocmirea și semnarea cererii de înscriere a dreptului de ipotecă asupra imobilului părții vătămate.

în drept, fapta inculpatului I.K. de a depune contractul de garanție imobiliară falsificat, după autentificare, la C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, în vederea încheierii contractului de împrumut întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Faptele inculpatului de a se prezenta la biroul notarei D.M. cu numele de Z.G., folosind extrasul de carte funciară obținut fraudulos și furnizând o serie și un număr de act de identitate nereale, precum și de a prezenta o persoană neidentificată ca fiind Z.M., soția numitului Z.G., în vederea autentificării contractului de garanție imobiliară, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals, privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

în fine, fapta aceluiași inculpat de a induce în eroare C.T.C.C. Bistrița-Năsăud, prin prezentarea unui contract de garanție imobiliară falsificat, cu ocazia încheierii contractului de împrumut, obținând în acest mod suma de 15.000.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., toate infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât acestea au fost săvârșite de inculpat, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, persoana infractorului, valoarea prejudiciului cauzat persoanelor vătămate și poziția procesuală a acestuia.

în cauză sunt operante prevederile art. 74 și 76 C. pen., întrucât inculpatul a avut o conduită corespunzătoare înainte de săvârșirea prezentelor infracțiuni, a avut o atitudine de parțială sinceritate raportat la modul de concepere și realizare a faptelor, s-a prezentat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată contribuind prin poziția sa la aflarea adevărului. Pe de altă parte, se remarcă că inculpatul este în vârstă de 39 de ani, are ca studii 10 clase, în prezent este fără ocupație și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Raportat la împrejurările evidențiate mai sus se apreciază că în cauză există motive pentru ca instanța să aplice art. 74 C. pen. și să coboare sancțiunile ce i se vor aplica inculpatului sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42, 74 și 76 C. pen., i se va aplica o pedeapsă de 2 luni închisoare; pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., i se va aplica o pedeapsă de 2 luni închisoare; pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., i se va aplica o pedeapsă de 2 luni închisoare; pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., i se va aplica o sancțiune de 2 luni închisoare; pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., i se va aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Curtea va constata că infracțiunile formează un concurs real în sensul art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Raportat la faptul că prejudiciul s-a recuperat în speță, că inculpatul nu posedă antecedente penale, că s-a prezentat în fața autorităților cooperând cu organele de anchetă, Curtea apreciază că există suficiente garanții că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dispunând, așa cum de altfel a cerut și reprezentanta parchetului, suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., acela de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor care determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute în art. 83 C. pen.

în privința inculpatei D.M., Curtea a reținut că aceasta atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a recunoscut faptul că a autentificat contractul de garanție imobiliară, fără să identifice persoanele care au solicitat acest lucru și fără ca acestea să fi fost prezente vreodată, învederând că această împrejurare se datorează activității culpabile a martorului K.C., care, a completat încheierea de autentificare și a ștampilat-o, și fără să-i atragă atenția asupra unor eventuale nereguli, a introdus-o în mapa cu acte pe care urma să le semneze.

Inculpata s-a apărat cu aceea că în perioada de vară a anului 1998 era aglomerație mare la biroul său notarial și din culpă nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu ce-i reveneau.

Apărarea inculpatei nu poate fi primită, deoarece în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 36/1995, în calitate de notar public îi revenea obligația legală de a stabili identitatea părților, de a lua personal consimțământul acestora și de a verifica cu exactitate datele înscrise în actul ce se cerea a fi autentificat și în cele anexate la acesta.

în speță, Curtea a pus în discuție alături de apărătorul ales al inculpatei eventualitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul parchetului respectiv din faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o unică infracțiune de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., din același text.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, Curtea a reținut că această apărare a inculpatei de a se aplica prevederile art. 249 alin. (1) C. pen., nu poate fi primită, întrucât infracțiunea de neglijență în serviciu presupune, sub aspectul laturii subiective, vinovăția făptuitorului sub forma culpei, care poate fi simplă sau cu previziune. în cazul culpei simple, inculpatul nu prevede urmarea faptei sale, deși putea și trebuia să o prevadă, iar în cazul culpei cu previziune, el prevede posibilitatea survenirii urmării, dar crede fără temei că aceasta nu se va produce. Posibilitatea inculpatului de a prevedea urmarea faptei sale, se apreciază în raport cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, precum și în raport cu persoana inculpatului (pregătirea și deprinderile sale profesionale, experiența pe care o are în munca respectivă.

Din coroborarea probelor dosarului rezultă că inculpata a acționat în speță cu intenție indirectă (eventuală). Specific acestei forme de intenție este atitudinea de indiferență adoptată de autor față de rezultatul posibil al faptei sale, acceptând riscul eventualei produceri a acestui rezultat, neurmărit de dânsul. Atât intenția directă cât și intenția eventuală au ca element comun "prevederea rezultatului". în amândouă situațiile, inculpatul își dă seama că rezultatul se va produce în cazul unei anumite acțiuni sau inacțiuni.

Această concluzie reprezintă o deducție logică desprinsă pe baza experienței de viață a inculpatului, a cunoașterii îndeaproape și la perfecțiune a activității profesionale, legale, pe care o desfășoară și a împrejurărilor în care acționează. Un argument în sprijinul ideii că inculpata a acționat cu intenție indirectă în speța de față, respectiv nu și-a executat cu știință atribuțiile de serviciu, rezultă și din împrejurarea că deși la contractul de garanție imobiliară era anexat extrasul de carte funciară, în care prenumele părții vătămate Z.G. era menționat corect, a autentificat înscrisul și a semnat încheierea în care prenumele părții vătămate fusese înscris greșit.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 36/1995 inculpatei D.M. în calitate de notar public îi revenea obligația legală de a identifica părțile care se prezintă în fața sa, de a le lua consimțământul și de asemenea ca acestea să semneze înscrisurile în prezența sa.

Spre deosebire de infracțiunea de neglijență în serviciu, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește în ambele modalități, de realizare, numai cu intenție. Cerința acestei forme de vinovăție rezultă din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica, caracterul intenționat al infracțiunii.

Așa cum am arătat mai sus, în speță este incidentă o intenție indirectă, inculpata prevăzând că acțiunea sa de a nu identifica părțile, de a nu le lua consimțământul și de a nu semna acele persoane actul în fața sa, aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, acceptând producerea acestui rezultat.

Este indubitabil că față de vasta experiență profesională a inculpatei, de timpul îndelungat în care aceasta a exercitat-o, de experiența de viață, ea a prevăzut că prin încălcarea cu știință a atribuțiilor sale de serviciu, respectiv prin neîndeplinirea obligațiilor legale ce îi reveneau potrivit Legii nr. 36/1995 cauzează o vătămare intereselor legale ale unor persoane, fapt pe care l-a acceptat.

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor include în latura sa obiectivă și legătura de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea inculpatului și vătămarea adusă intereselor legale ale unei persoane.

Curtea a reținut, în baza probelor administrate, testimoniale și științifice, că, în speță, în ceea ce o privește pe inculpata D.M., este vorba de o infracțiune intenționată (intenție indirectă), aceea a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta ce poate fi comisă numai de către un funcționar public sau un alt funcționar.

S-a înlăturat apărarea inculpatei în sensul că, fiind aglomerație la biroul notarial, a semnat contractul de garanție imobiliară și anexele acestuia fără a identifica părțile și fără ca acestea să semneze înscrisurile în prezența sa, întrucât, în raport de prevederile art. 50, 58, 60 și 64 din Legea nr. 36/1995, s-a apreciat că aceasta, cu știință, nu și-a îndeplinit obligațiile legale, prevăzând că prin aceasta poate cauza o vătămare intereselor legale ale unor persoane, împrejurare care s-a și realizat în speță.

Așa încât, s-a înlăturat reținerea în cauză a infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât inculpata avea o îndelungată și bogată experiență profesională, cât și de viață, aspecte ce îi permiteau să aprecieze corect rezultatele acțiunilor sale.

în consecință, s-a reținut în sarcina inculpatei D.M. săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comisă cu intenție indirectă.

De asemenea, s-a reținut că autentificarea de către notarul public a contractului de garanție imobiliară, în care semnăturile nu aparțin părților vătămate Z.G. și Z.F., constituie infracțiune de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., infracțiune reținută în sarcina inculpatei, ambele infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 alin. (1) C. pen., fiind săvârșite în forma concursului ideal, prevăzut de art. 34 lit. b) C. pen.

Instanța a apreciat că fapta inculpatei D.M. de a autentifica contractul de garanție imobiliară, fără îndeplinirea obligațiilor legale referitoare la identificarea părților, luarea consimțământului acestora și semnarea personal de către acestea a înscrisului în fața notarului public, atestând în acest fel, în mod necorespunzător adevărului, că persoanele menționate în contract s-au prezentat în fața sa, împrejurare ce a avut drept rezultat înscrierea unui drept de ipotecă asupra imobilului proprietatea părții vătămate Z.G. și a soției sale, întrunește elementele constitutive ale ambelor infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., având în vedere conduita exemplară a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunilor, stăruința depusă pentru repararea prejudiciului prin plata integrală a acestuia, precum și atitudinea corespunzătoare după săvârșirea faptelor constând în prezentarea în fața autorităților judiciare, unde a regretat sincer săvârșirea infracțiunilor.

Astfel, prin sentința penală nr. 9 din 29 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a condamnat pe inculpații:

I.K., în baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42, 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 2 luni închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 și 42 C. pen.

în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de uz de fals la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de fals privind identitatea, la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a constatat că infracțiunile formează un concurs real, iar în urma contopirii, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., acela de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 C. pen.

D.M., în baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru infracțiunea de fals intelectual, la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., a constatat că infracțiunile formează un concurs ideal, iar în urma contopirii inculpata va executa pedeapsa de 5 luni închisoare.

în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, acela prevăzut de art. 82 C. pen.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra nerespectării art. 83 C. pen.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate C.C.A. Bistrița.

în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate.

în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul I.K. să achite statului 4.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezintă onorariu apărător oficiu ce se achită Baroului de avocați Cluj din fondul Ministerului Justiției, avocat B.C., iar pe inculpata D.M. să achite cu același titlu statului, 4.000.000 lei.

împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pentru motivele, prevăzute de art. 3859pct. 17, 171 _i 14 C. proc. pen. și, rejudecând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probatoriului administrat, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., iar în ultim subsidiar, aplicarea unei amenzi în locul pedepsei cu închisoarea, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor și de circumstanțele atenuante reținute.

Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, înalta Curte constată că recursul este fondat dar pentru alte motive decât cele invocate de recurenta inculpată.

Astfel, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, în baza probatoriului administrat, nefiind necesară trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., înalta Curte apreciază că nu poate fi primită întrucât infracțiunea de neglijență în serviciu presupune, sub aspectul laturii subiective, vinovăția făptuitorului sub forma culpei, simple sau cu previziune.

Ori, în speță, coroborând probatoriul administrat, se constată că inculpata a acționat cu intenție indirectă, constând în atitudinea de indiferență adoptată față de rezultatul posibil al faptei sale, acceptând riscul eventualei produceri a acestui rezultat, neurmărit de aceasta.

Faptul că inculpata a acționat cu intenție indirectă este demonstrat și de împrejurarea că, deși la contractul de garanție imobiliară era anexat extrasul de carte funciară, în care prenumele părții vătămate Z.G. era menționat corect, aceasta a autentificat înscrisul și a semnat încheierea în care prenumele părții vătămate fusese scris greșit.

Pe de altă parte, în baza dispozițiilor Legii nr. 36/1995, inculpata avea obligația legală de a identifica părțile, de a le lua consimțământul și de a se asigura că acestea semnează în fața sa.

Sentința penală atacată este criticabilă, însă, sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpată în sensul că se impune schimbarea acestei încadrări în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

Astfel, reținându-se săvârșirea infracțiunii de fals intelectual comisă de inculpată în calitate de funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, al cărui conținut este caracterizat, potrivit dispozițiilor art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), prin calitatea de funcționar a subiectului activ și de comiterea falsului în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu se mai poate reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), al cărei subiect activ este tot un funcționar, iar latura obiectivă este caracterizată prin îndeplinirea, cu știință, în mod defectuos a atribuțiilor sale de serviciu, trăsături cuprinse în conținutul infracțiunii de fals.

Așa încât, prevederile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu sunt incidente în cauză, nici în condițiile concursului real și nici în cele ale concursului ideal de infracțiuni.

Referitor la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., înalta Curte reține următoarele:

Contractul de garanție imobiliară întocmit și autentificat de notarul public constituie "înscris oficial" în accepțiunea dispozițiilor art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și a art. 150 alin. (2) C. pen., iar notarul public are calitatea de funcționar în sensul prevederilor art. 147 C. pen.

Așa încât, autentificarea de către notarul public a unui contract de garanție imobiliară în care semnăturile nu aparțin proprietarilor imobilului asupra căruia se instituie ipoteca, constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., care constă în "falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări".

Deci, obiectul material al acestei infracțiuni poate fi numai un "înscris oficial", iar subiect activ funcționarul.

Din examinarea dispozițiilor art. 150 alin. (2) C. pen., art. 145 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 5/1995, se constată că înscrisul întocmit și autentificat de un birou notarial este un înscris oficial în sensul legii penale.

Așa încât, este evident că și contractul de garanție imobiliară întocmit și autentificat la biroul notarial în care își desfășoară activitatea inculpata este un înscris oficial, care poate fi obiect material al infracțiunii, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

De asemenea, și condiția ca notarul să poată fi considerat că are calitate de funcționar în sensul legii penale și, deci, de subiect activ al infracțiunii de fals intelectual, este îndeplinită în speță.

Astfel, dispozițiile art. 147 C. pen., definesc termenii de funcționar public și de funcționar, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 36/1995 activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou care prestează servicii de interes public, iar pe durata cât notarul își desfășoară activitatea în cadrul biroului, el se află în serviciul acestui birou, chiar dacă între el și biroul notarial nu sunt raporturi tipice de muncă.

în consecință, condiția ca subiectul activ al infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), să fie funcționar este îndeplinită și în cazul notarului public.

Cât privește modul de sancționare a faptei săvârșite de inculpată, înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt temeiuri care să justifice achitarea inculpatei întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitoarei.

Este de reținut, în acest sens, efortul depus de inculpată pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin acoperire integrală a acestuia, precum și atitudinea sinceră de regret a faptei comise, conduita inculpatei înainte de săvârșirea acestei infracțiuni.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de inculpată, se va casa sentința penală atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei și la dispoziția de condamnare a acestei inculpate.

în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică în infracțiunea, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., va fi achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

în temeiul dispozițiilor art. 91 C. pen., se va aplica inculpatei amenda cu caracter administrativ în cuantum de un milion lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

în baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

← ICCJ. Decizia nr. 6256/2004. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6826/2004. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5058/2004. Penal