ICCJ. Decizia nr. 5103/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5103/2004
Dosar nr. 3720/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 3 martie 2004, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul COSTIN STELIAN la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 din acelaşi cod.
A constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate R.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată R.I., împreună cu concubina sa H.V. locuiesc într-un imobil situat pe str. Astrului din municipiul Brăila, unde ocupă două camere de la stradă. În acelaşi imobil, în alte două camere din spate locuiesc R.M. (soră cu H.V.) împreună cu concubinul său, C.D.
Pe aceeaşi stradă cu partea vătămată, într-un imobil situat la nr. 30, locuieşte inculpatul C.S. împreună cu concubina sa, M.Z.
Inculpatul şi partea vătămată se cunosc. Cel dintâi, în vara anului 2003, a cumpărat en gross pepeni, pe care i-a vândut în pieţele din municipiul Brăila, fiind ajutat de cel de-al doilea pe care îl remunera zilnic cu suma de 120.000 lei.
La începutul lunii august 2003, partea vătămată R.I. a cumpărat un televizor marca Kitt defect, de la B.N., cu suma de 500.000 lei.
Neavând bani să-l repare, s-a împrumutat cu suma de 450.000 lei de la inculpat, urmând să-i reţină această datorie din munca prestată cu vânzarea pepenilor.
În seara zilei de 7 august, în jurul orelor 23,00, inculpatul C.S., aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, înarmat cu o sapă, a mers la locuinţa părţii vătămate R.I., a forţat poarta de la intrare în curte, a pătruns în interior ameninţând cu moartea şi cerând banii pe care partea vătămată îi datora.
De frică, R.I. a sărit gardul prin spatele curţii şi a fugit pe Calea Călăraşilor în staţia de maxi-taxi, din faţa Spitalului Sf. Pantelimon Brăila, unde lucra ca taximetrist C.D. şi căruia i-a povestit despre cele întâmplate.
Din curte, inculpatul a pătruns în camera în care se aflau martorele R.M. şi H.V., de unde fugise R.I. Având sapa în mână, a continuat să ameninţe cu moartea, cerând banii înapoi. De pe o măsuţă pe care se aflau televizorul reparat şi telecomanda, inculpatul a luat televizorul pe care l-a dus la domiciliul său. A părăsit apoi locuinţa sa, plecând în oraş.
Partea vătămată R.I. a sesizat de îndată organele de poliţie, care s-au deplasat la locul faptei, efectuând cercetările care s-au impus.
Televizorul găsit în locuinţa inculpatului şi telecomanda au fost restituite părţii vătămate.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză a rezultat că valoarea televizorului marca Kitt la data săvârşirii faptei, a fost de 2.430.000 lei.
Situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă a fost dovedită cu: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate R.I., cu declaraţiile martorilor R.M., H.V., C.D., M.L., declaraţiile şi interogatoriul inculpatului, procesul – verbal de cercetare a locului faptei şi procesele verbale de confruntare.
Fapta inculpatului C.S. de a sustrage, prin ameninţare, din locuinţa părţii vătămate R.I., la data de 7 august 2003, orele 23,00, un televizor marca Kitt în valoare de 2.430.000 lei, în condiţiile în care acesta îl cumpărase defect cu suma de 500.000 lei şi îi datora inculpatului 450.000 lei, împrumutaţi pentru repararea bunului şi pe care nu i-a restituit la termenul scadent, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 206/ A din 8 aprilie 2004, admiţând apelul declarat de inculpat, l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen. şi i-a aplicat 3.000.000 lei amendă administrativă, cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni întrucât este lipsită în mod vădit de importanţă datorită împrejurărilor în care a fost comisă şi anume că inculpatul nu a urmărit nici un moment să intre pe nedrept în posesia unui bun a părţii vătămate, că nu a folosit vreo violenţă în acest scop şi că fuga părţii vătămate s-ar fi datorat propriei culpe, constând în neonorarea promisiunii făcute şi ţinându-se seama de conduita bună a făptuitorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, susţinând că este nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit instanţa de apel a considerat că fapta inculpatului care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ar fi lipsită în mod vădit de importanţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile prevăzută de legea penală şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii".
Aprecierea, în concret, a gradului de pericol social se realizează, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, ţinându-se seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În speţă nu era cazul a se face aplicarea art. 181 C. pen., din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că fapta săvârşită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Astfel, referitor la modul şi mijloacele de săvârşirea faptei este de reţinut că, inculpatul înarmat cu o sapă, a forţat poarta de la intrare în curtea părţii vătămate şi pătrunzând în timpul nopţii, în locuinţa acesteia, prin ameninţare cu moartea, mai întâi faţă de partea vătămată şi, apoi, faţă de martorele R.M. şi H.V. şi-a însuşit obiecte în valoare totală de 2.430.000 lei, ceea ce depăşeşte semnificaţia unei fapte lipsite în mod vădit de importanţă.
Cât priveşte persoana făptuitorului, se constată că acesta în timpul procesului a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând că a luat bunurile, negând însă acţiunea de exercitarea ameninţării asupra părţii vătămate şi celor două persoane prezente în locuinţa acesteia.
Prin urmare, împrejurările menţionate vădesc existenţa pericolului social al faptei şi făptuitorului, ceea ce caracterizează fapta comisă ca infracţiune, ce trebuie sancţionată conform legii penale.
Împrejurarea că, prin sustragerea bunului, în condiţiile folosirii ameninţării, inculpatul a urmărit determinarea părţii vătămate să-i achite o datorie, ca şi conduita anterioară bună a inculpatului, nu sunt de natură a infirma concluzia de mai sus, ci urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Ca atare, inculpatul trebuia condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Aşa fiind, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală atunci când a achitat pe inculpat în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, a cărei casare se impune.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond constatând circumstanţe atenuante în favoarea sa, a stabilit o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei şi făptuitorului.
În consecinţă, urmează a se admite recursul procurorului, a se casa Decizia instanţei de apel, menţinându-se sentinţa de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Se va computa din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive, de o zi, respectiv 8 iulie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei nr. 206 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul C.S.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 98 din 3 martie 2004 a primei instanţe, Tribunalul Brăila.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive, de o zi respectiv 8 iulie 2003.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2004. Penal. Art.174 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5104/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
