ICCJ. Decizia nr. 5120/2004. Penal. Extrădare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Camera de Consiliu
Decizia nr.5120/2004
Dosar nr. 5291/2004
Şedinţa din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 85 din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti a fost admisă cererea de extrădare şi constatându-se că sunt întrunite condiţiile acesteia, s-a dispus extrădarea numitei P.P.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 11 august 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus prin Ordonanţa nr. 3331/II/5/2004, arestarea provizorie a cetăţeanului moldovean P.P.A., împotriva căreia autorităţile judiciare competente din Republica Moldova au emis la data de 20 iulie 2004, mandatul de arestare nr. 14196/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea 296 din 7 iunie 2001, privind extrădarea, în vigoare la acea dată, a fost sesizată Curtea de Apel Piteşti pentru instrumentarea în continuare a cauzei.
Persoanei extrădabile i s-au adus la cunoştinţă temeiurile arestării şi faptele pentru săvârşirea cărora este cercetată aceasta, precizând că nu este de acord cu extrădarea în Republica Moldova.
La termenul de judecată din 16 august 2004 curtea de apel, prin încheiere, s-a pronunţat pentru menţinerea măsurii arestării provizorii şi a amânat cauza în vederea depunerii la dosar a cererii de extrădare şi actele anexe acesteia.
La data de 14 septembrie 2004, Procuratura Generală a Republicii Moldova a trimis Ministerului Justiţiei respectiva cerere de extrădare, în care se arată că persoana extrădabilă este învinuită de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova sub denumirea: „Însuşirea în proporţii mari a bunurilor altei persoane" fiind emis pe numele ei un mandat de arestare.
În sprijinul cererii au fost ataşate mandatul de arestare pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, ordonanţa de punere sub învinuire emisă de procurorul din cadrul Procuraturii sectorului Centru din municipiul Chişinău şi fişa personală a persoanei respective.
În concret, fapta pentru care este cercetată constă în aceea că în toamna anului 2003, aflându-se în Italia a primit de la concubinul său O.I. o sumă de bani, pentru a i-o da fratelui acestuia, A.I., din oraşul Chişinău, Republica Moldova. Deşi la începutul lunii mai 2004 cea în cauză a fost în municipiul respectiv nu i-a dat banii, ci şi i-a însuşit după care a părăsit ţara.
Această faptă este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, aşa cum rezultă din copia actelor depuse la dosar.
Considerând că cererea de extrădare este întemeiată, potrivit art. 54 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, iar instanţa a fost legal sesizată, în baza art. 38 din actul normativ amintit, Curtea de Apel Piteşti a admis-o prin sentinţa nr. 85 din 17 septembrie 2004 şi a dispus extrădarea numitei P.P.A.
Împotriva acestei soluţii, persoana extrădabilă a declarat recurs.
Apărătorul a susţinut că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti nu este legală şi temeinică, deoarece probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru a se putea verifica îndeplinirea condiţiilor necesare admiterii cererii.
Rezumatul cauzei este evaziv atât în ceea ce priveşte prima parte a documentelor primite de la autorităţile judiciare ale Republicii Moldova, cât şi descrierea faptei făcută în ordonanţa de punere sub învinuire emisă la data de 9 septembrie 2004, de către Procuratura Republicii Moldova.
În ordonanţa respectivă se menţionează că persoana extrădabilă P.P.A., aflându-se la lucru în Italia din toamna anului 2003, a primit de la concubinul său O.I. o sumă de bani pentru a i-o remite fratelui acestuia, A.I., ceea ce nu a făcut cauzându-i astfel o pagubă materială deosebit de mare, care conform art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, constituie infracţiunea de însuşire în proporţii deosebit de mari a bunurilor altei persoane.
Apărătorul a susţinut că din cele menţionate în ordonanţa de punere sub urmărire penală, nu rezultă dacă este îndeplinită condiţia dublei incriminări, necesară admiterii cererii de extrădare.
Totodată, el a mai susţinut că nu este cert dacă persoana vătămată este O.I sau fratele acestuia, împrejurare ce trebuia stabilită întrucât, potrivit art. 32 din Legea nr. 302/2004, o altă condiţie a admiterii cererii de extrădare este aceea ca cel prejudiciat să solicite extrădarea, deoarece textul de lege menţionat mai sus prevede că extrădarea nu se acordă, dacă acţiunea penală nu este pornită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune extrădării.
În sfârşit, apărătorul a mai susţinut că fapta a fost comisă pe teritoriul statului italian şi potrivit art. 31 din Legea nr. 302/2004, nu există dovada că acesta a solicitat extrădarea, iar actele respective trebuiau transmise pe cale oficială, în original.
Recursul nu este fondat.
Analizând cererea de extrădare, în lumina motivelor de recurs invocate, pe baza probelor care au fost complet administrate şi corect interpretate se constată că hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, potrivit art. 54 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004. Se constată, de asemenea, că potrivit art. 38 din legea respectivă, instanţa a fost legal sesizată cu cererea de extrădare şi cu actele prezentate în sprijinul acesteia.
Este adevărat că ultimul text de lege menţionat face referire la original sau copie autentică, dar art. 15 din aceeaşi lege prevede şi modalităţi de transmitere a cererilor, dispunând că în baza acordului încheiat între statul solicitant şi cel solicitat pot fi folosite şi mijloace electronice adecvate, în special faxul dacă autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
Dispoziţiile art. 14 din legea respectivă pe motiv că actele înaintate de autoritatea competentă a statului solicitant nu ar îndeplini cerinţele legale, nu-şi au aplicabilitatea, deoarece ele se referă la transmiterea directă a cererilor de asistenţă judiciară în timp ce în cauza de faţă documentele respective au fost transmise prin intermediul Ministerului Justiţiei, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului, iar nu direct autorităţii judiciare solicitate, astfel încât credibilitatea lor nu poate fi pusă în discuţie.
Analizând condiţia gravităţii pedepsei, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se constată că aceasta este realizată întrucât persoana extrădabilă este cercetată, pentru comiterea unei fapte care potrivit statului solicitant şi legislaţiei române, pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege este mai mare de 2 ani. Ca atare, condiţia existenţei dublei incriminări, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004 este îndeplinită.
De asemenea, nu este necesar să se verifice dacă persoana vătămată se opune extrădării, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că potrivit legislaţiei atât a statului solicitat cât şi a celui solicitant acţiunea penală pentru fapta comisă de persoana extrădabilă, se porneşte la plângerea prealabilă a celui prejudiciat. Din conţinutul ordonanţei de punere sub învinuire a Procuraturii sectorului Centru din municipiul Chişinău, reiese că împotriva persoanei extrădabile a fost dispusă începerea urmăririi penale de către parchet, cea în cauză fiind cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului în formă agravată, pedepsită de C. pen. al Republicii Moldova, cu închisoare de la 10 ani la 20 ani, fapta fiind considerată de o gravitate deosebită.
Susţinerea apărătorului că fapta a fost comisă pe teritoriul statului italian şi nu există dovada că acesta a solicitat extrădarea, nu este întemeiată, deoarece în Italia persoana respectivă a primit banii, pe care trebuiau să-i remită la Chişinău altei persoane, ceea ce nu a făcut.
Faţă de această situaţie, fapta fiind comisă în Republica Moldova, unde trebuia să predea banii, acţiunea penală a fost pornită de Procuratura Republicii Moldova şi punerea sub învinuire a fost făcută tot de aceasta. Era normal deci, ca extrădarea să fie cerută de autorităţile judiciare ale Republicii Moldova.
Referitor la temeinicia urmării penale şi la oportunitatea extrădării acestea sunt aspecte asupra cărora instanţele, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, nu sunt competente să se pronunţe.
În sfârşit analizând cererea de extrădare în raport cu starea de sănătate a persoanei extrădabile se constată că, în conformitate cu actele medicale depuse la dosar, aceasta suferă de o afecţiune denumită „eritem exudativ" şi necesită respectarea unui regim alimentar adecvat şi luarea de măsuri pentru a preveni o răceală. Această afecţiune şi starea de graviditate a persoanei extrădabile nu constituie excepţiile, prevăzute de art. 23 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, deoarece din actele respective nu reiese că extrădarea acesteia ar avea consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, cum prevede dispoziţia legală menţionată mai sus.
Ca atare recursul urmează să fie respins.
Întrucât persoana extrădabilă se află în stare de arest, urmează să se menţină măsura arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, vor fi restituite de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de persoana extrădabilă P.P.A., împotriva sentinţei nr. 85 din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Menţine măsura arestării preventive a persoanei extrădabile.
Obligă pe recurentă să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5107/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5123/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
