ICCJ. Decizia nr. 5101/2004. Penal. Art.174 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5101/2004
Dosar nr. 4497/2004
Şedinţa publică din 8 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 213 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Braşov, inculpatul S.G. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., din tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a computat durata arestării preventive şi inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 20 septembrie 2003, inculpatul a mers la domiciliul mamei sale care locuia într-o comună din apropierea municipiului Braşov împreună cu fiica, nepoata şi concubinul său.
Între inculpat şi concubin era o situaţie conflictuală mai veche determinată atât de comportamentul violent al acestuia din urmă faţă de mama primului, cât şi de faptul că înstrăina din locuinţă bunuri, pentrua-şi cumpăra băuturi alcoolice.
Din cauza scandalurilor dintre cei doi, lucrătorii poliţiei comunale i-a pus în vedere inculpatului să nu mai vină în acea localitate.
În seara respectivă, când inculpatul a ajuns la locuinţa mamei sale a consumat împreună cu victima vin.
Ulterior, victima a plecat şi după ce a mai consumat băuturi alcoolice în comună, întorcându-se în jurul orelor 4,00, în stare de ebrietate, deoarece nu i s-a deschis uşa imediat ce sosise a împins şi insultat pe mama inculpatului.
Din cauza gălăgiei, inculpatul s-a trezit şi a intervenit, lovind victima cu pumnii şi picioarele după ce s-au înjurat reciproc.
În urma agresiunii victima a căzut, iar inculpatul l-a prins cu mâinile de cap, l-a lovit de câteva ori de ciment, după care cu un lemn de foc l-a izbit de două ori în zona cefei. Ulterior s-a culcat, iar a doua zi a plecat, deşi constatase că starea sănătăţii victimei se înrăutăţise permanent.
Victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Braşov în comă de gradul II, unde la data de 1 noiembrie 2003 a decedat.
Din raportul de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat contuziei cerebrale grave şi difuze, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale multiple complicate în final cu o bronhopneumonie purulentă. S-a concluzionat că leziunile constatate au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure existând legătură de cauzalitate între agresiunea din noaptea de 20/21 septembrie 2003 şi deces.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul S.G., au declarat apel.
Apelurile au fost respinse de către Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 212 din 16 iunie 2004.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs.
În susţinerea lui, reprezentantul Ministerului Public a menţionat că pedeapsa aplicată nu este bine individualizată, ea nereflectând corect circumstanţele reale ale comiterii faptei.
Astfel, inculpatul a lovit victima cu o deosebită violenţă deşi aceasta nu se putea apăra şi chiar după ce ea a căzut a continuat agresiunea lovind-o cu capul de pardoseala de ciment şi cu un lemn în zona cefei. Atitudinea ulterioară a inculpatului de pasivitate în ceea ce priveşte starea victimei imprimă faptei un pericol social deosebit de mare, motiv pentru care procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor şi majorarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Astfel, pe baza probelor administrate, care au fost complet administrate şi corect interpretate, s-a stabilit că între cei doi a fost o veche stare conflictuală datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice, iar incidentul respectiv a avut loc din cauza comportamentului victimei care a determinat o ripostă din partea inculpatului. Nu se poate susţine că inculpatul a fost provocat deoarece în momentul lovirii de către acesta, victima, din cauza avansatei stări de ebrietate nu a putut să acţioneze cu violenţă.
Pedeapsa aşa cum a fost stabilită faţă de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi de comportarea victimei, a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute perioada arestării preventive.
Onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei nr. 212 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul S.G., ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 septembrie 2003, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5099/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5103/2004. Penal. Art.211 alin.2 c. pen. Recurs → |
|---|
