ICCJ. Decizia nr. 5127/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5127/2004
Dosar nr. 5041/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 876 din 25 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a fost condamnat inculpatul Z.P. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi Cod.
Conform art. 61 C. pen., a fost contopit restul de 832 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 266 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, cu pedeapsa stabilită în cauză, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a contopit perioada reţinerii şi arestării inculpatului cu începere de la 20 aprilie 2004 la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale către partea vătămată T.N.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 20 mai 2004, partea vătămată T.N.M., în timp ce se deplasa spre casă pe strada Drumul Taberei, a fost atacată de trei tineri, din care unul, inculpatul Z.P., a strâns-o de gât, a trântit-o la pământ şi a împiedicat-o să strige după ajutor. În acest context unul din autori i-a smuls victimei colierul de la gât, iar altul brăţara şi geanta.
Totodată, agresorii au încercat să-i smulgă părţii vătămate şi ceasul de la mână, însă auzind glasuri în apropiere au fugit.
Mai multe persoane aflate în zonă au sesizat cele întâmplate, i-au urmărit pe făptuitori reuşind să-l imobilizeze pe inculpatul Z.P.
Cu ocazia săvârşirii faptei autorii tâlhăriei au ameninţat-o pe partea vătămată cu moartea, motiv pentru care aceasta a fost obligată să-şi schimbe domiciliul.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor N.A., M.C. şi S.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 601/ A din 17 august 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii atacate.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de fond a analizat toate aceste criterii de individualizare, iar instanţa de control judiciar le-a verificat şi, în raport de fapta comisă şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului, a fost stabilită o pedeapsă bine dozată.
Comiterea infracţiunii în condiţiile de loc şi de timp arătate, urmărirea victimei şi atacarea acesteia în momentul intrării în scara blocului în care locuia, de către cei trei agresori, violenţele excesive la care a fost supusă victima şi urmările infracţiunii (partea vătămată a suferit un puternic şoc emoţional, fiind determinată să-şi schimbe domiciliul), evidenţiază un pericol social ridicat, just apreciat de instanţele de fond şi de apel.
Referitor la persoana inculpatului, din probele aflate în dosar, se reţine că acesta a mai fost condamnat anterior la diferite pedepse pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, complicitate la infracţiunea de tâlhărie şi tâlhărie şi deşi a beneficiat de clemenţa legii (suspendare condiţionată a executării pedepsei, liberări condiţionate) nu a tras concluziile ce se impuneau, iar cu privire la fapta reţinută în sarcina sa a adoptat o poziţie de nesinceritate, în pofida probelor evidente de nevinovăţie.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, este corect individualizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.P., împotriva deciziei penale nr. 601/ A din 17 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 mai 2004 la 11 octombrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5126/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5128/2004. Penal. Art.20 - 174, 175 c.p.... → |
|---|
