ICCJ. Decizia nr. 5126/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5126/2004
Dosar nr. 4221/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 4 noiembrie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul K.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi la 6 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 412 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 272 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc şi contopirea acestuia în pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca acesta să execute 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a executării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constat că partea vătămată H.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 8 august 2003, inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orelor 23,00, cunoscând că partea vătămată H.S.M. este în vârstă şi că locuieşte singură, a pătruns fără drept în curte şi forţând uşa de acces în locuinţă, a intrat în holul casei, hotărât să întreţină cu ea relaţii intime şi să-i sustragă bunuri. Intrând în locuinţă fără a aprinde lumina, inculpatul a observat că partea vătămată se afla în pat, dar nu era adormită, iar când i-a spus că a venit la ea pentru a întreţine relaţii sexuale, femeia speriată a strigat după ajutor, între timp însă inculpatul lovind-o de mai multe ori cu pumnii şi cu palma peste figură, a început să o dezbrace. La un moment dat victima a reuşit să-i scape inculpatului, s-a ridicat din pat, a aprins lumina şi a fugit în holul casei pentru a alerta vecinii, dar acesta a prins-o, a lovit-o peste faţă, a trântit-o lângă sobă şi a abandonat-o când a sesizat că şi-a pierdut cunoştinţa şi sângera.
După acest episod, inculpatul a început să caute prin încăperi bunuri, iar când a găsit o scurtă de fâş de culoare albastră şi o pereche de ghete, victima şi-a revenit şi a început să ţipe. Inculpatul, speriat de larma făcută de femeie a aruncat obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi a părăsit locuinţa.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că partea vătămată H.S.M. a prezentat tumefiere şi echimoze violacee negricioase ale ambelor orbite, piramidă nazală tumefiată, tumefiere a buzelor şi bărbiei, a feţei dorsale a mâinii stângi şi a ocupat dureri la nivelul hemitoracelui stâng. S-a concluzionat că leziunile au putut fi produse prin lovire repetată cu un corp dur, ele necesitând 9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nereţinerea, faţă de inculpat şi a stării de recidivă, prevăzută de art. 371 lit. b) C. pen., precum şi pentru netemeinicia pedepsei rezultante, în opinia sa impunându-se aplicarea unui spor.
Motivul de apel invocat de inculpat a fost greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea severă.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 28 din 28 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa şi a aplicat privind cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 1740 din 30 martie 2004, Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei, aceasta a fost casată, iar cauza a fost trimisă în vederea judecării apelului declarat de acesta împotriva sentinţei penal nr. 57 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Covasna.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 228/ Ap din 20 iunie 2004, rejudecând cauza, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei penale nr. 57 din 4 noiembrie a Tribunalului Covasna, a desfiinţat sentinţa şi a aplicat privind cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), alături de lit. a) a art. 37 C. pen.
Prin aceiaşi decizie a fost respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia pedepsei aplicate, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate fiind menţinute.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Braşov, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.
Recursul declarat nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că instanţa, în procesul individualizării pedepsei, a acordat semnificaţie gradului concret de pericol social a fiecărei fapte, împrejurărilor săvârşirii lor, dar şi persoanei inculpatului sincer pe parcursul desfăşurării fazelor procesului penal, dar recidivist, suferind anterior mai multe condamnări.
Ca atare, pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de privare de libertate, este corespunzătoare şi realizării scopului ei astfel cum prevede art. 52 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va fi respins.
Se va computa timpul arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.A. împotriva deciziei penale nr. 228/ AP din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 august 2003 la 11 octombrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară va fi plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5123/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5127/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
