ICCJ. Decizia nr. 5128/2004. Penal. Art.20 - 174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5128/2004
Dosar nr. 4496/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 431/ F din 25 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 802/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.C.G. la 2 ani închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20 milioane lei, despăgubiri civile, către partea civilă M.G. şi la 630.535 lei plus dobânda legală aferentă până la achitarea debitului, către partea civilă Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Bucureşti.
Instanţa a reţinut că, la data de 18 iulie 1999, inculpatul participând la un botez în calitate de naş, după o altercaţie cu partea vătămată M.G., care l-a agresat şi insultat, i-a aplicat acestuia o lovitură cu sabia în zona abdominală. Leziunile produse victimei i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa menţionată şi a dispus condamnarea inculpatului B.C.G. la 3 ani închisoare, în baza aceloraşi texte penale.
S-a dispus înlăturarea obligării inculpatului la plata unor dobânzi către Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Inculpatul nu a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 431/ F din 25 martie 2004.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Apărarea inculpatului a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei. Având ultimul cuvânt, inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri şi rejudecarea cauzei, susţinând că nu a fost prezent la judecarea cauzei în prima instanţă.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Referitor la motivul de recurs invocat personal de inculpat şi care se referă la judecarea cauzei în primă instanţă, Curtea observă că potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu poate fi examinat, întrucât inculpatul nu a folosit calea apelului.
În privinţa motivului de recurs ce vizează greşita individualizare, în apel, a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte reţine netemeinicia acestei apărări, pentru următoarele argumente:
Pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de recurs a fost corect individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a ţinut seama, atât de gravitatea faptei săvârşite de inculpat (tentativă de omor calificat), de persoana inculpatului (infractor primar), cât şi de circumstanţele atenuante legale (starea de provocare), aplicându-se o pedeapsă (de 3 ani închisoare) mai mică decât ½ minimului special prevăzut de lege (7 ani şi 6 luni închisoare).
Reducerea acestei pedepse ar contraveni prevederilor art. 52 C. pen., referitoare la pedeapsă şi scopul ei, şi anume nu ar mai reprezenta o măsură de constrângere suficientă şi nici nu ar mai fi un mijloc de reeducare a condamnatului. Chiar dacă au existat circumstanţe atenuante (legale şi judiciare), fapta săvârşită este gravă, atât prin modalitatea de săvârşire (cu o sabie), cât şi sub aspectul laturii subiective, inculpatul intenţionând să suprime viaţa unei persoane.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Curtea va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva deciziei penale nr. 429 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5127/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5131/2004. Penal. Art.192 alin.2; 197, 174,... → |
|---|
