ICCJ. Decizia nr. 5135/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5135/2004
Dosar nr. 4464/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 687 din 20 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D.A.A. şi s-au descontopit pedepsele de 10 ani închisoare, aplicată în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi f) C. pen.; 13 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi e) C. pen.; 12 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 5208/1997, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2305 din 7 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1303 din 23 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pedepse care au fost puse în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a fost constatată graţiată în întregime pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966 şi s-a reţinut că faptele pentru care recurentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 57/1999 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 1303 din 23 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sunt concurente.
În temeiul art. 36 C. pen., s-au recontopit pedepsele de 10 ani, 13 ani, 12 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 57/1999 a Tribunalului Bucureşti cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1303/1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, condamnatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa de 15 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei. Totodată, s-a dedus perioada arestării de la 15 octombrie 1995 până la 14 noiembrie 1995 şi apoi de la 20 august 1997 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 84 din 24 mai 2001 şi a fost emis un nou mandat pentru pedeapsa rezultantă în urma contopirii, de 15 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că faptele pentru care a fost condamnat D.A.A. prin sentinţa penală nr. 57/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sunt concurente cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea acestuia de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 1303/1998, toate privind infracţiuni săvârşite mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
S-a mai reţinut că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 36 din Decretul nr. 328/1966, prin sentinţa penală nr. 57/1999 a Tribunalului Bucureşti, este graţiată integral şi condiţionat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Totodată, prima instanţă făcând aplicarea art. 36 C. pen., a reţinut că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 547/ A din 22 iulie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a fost reiterat motivul de apel invocat, şi anume înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35 C. pen., iar conform art. 34 lit. b) din acelaşi cod, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Dispoziţiile acestor texte au fost respectate de instanţa de fond şi verificate de instanţa de control judiciar, în speţă contopindu-se corect pedepsele aplicate pentru fapte concurente şi, justificat în raport de numărul mare de condamnări ale petiţionarului, s-a aplicat sporul de 2 ani închisoare.
Prin urmare, recursul declarat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A.A. împotriva deciziei penale nr. 547/ A din 22 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5134/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5137/2004. Penal. Transfer persoană... → |
|---|
