ICCJ. Decizia nr. 5131/2004. Penal. Art.192 alin.2; 197, 174, 175 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5131/2004
Dosar nr. 4506/2004
Şedinţa publică din 11 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 2 martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul minor P.S.V. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen. şi la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. h), cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente P.I. şi P.E. să plătească părţii civile M.Şt. suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 17 decembrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul P.I., după care s-a deplasat spre satul Dracea pentru a conduce două fete.
La înapoiere, inculpatul şi-a amintit că victima G.M. (în vârstă de 71 de ani) locuieşte singură şi s-a hotărât să întreţină raporturi sexuale cu ea. În realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul a pătruns în curtea victimei şi apoi în locuinţă, pe uşa deschisă. În momentul în care a intrat în cameră a lovit-o pe victimă cu piciorul în faţă determinând căderea acesteia pe podea şi profitând de imposibilitatea de a se apăra a întreţinut un raport sexual.
După consumarea actului sexual, victima a încercat să se ridice, dar inculpatul a îmbrâncit-o, i-a luat lanterna pe care o avea în mână şi a lovit-o din nou cu picioarele. Realizând gravitatea faptelor comise, inculpatul a luat un ciocan, aflat la marginea patului, şi i-a aplicat victimei numeroase lovituri până când aceasta nu a mai reacţionat, pentru a ascunde infracţiunile comise.
După săvârşirea faptelor, inculpatul a părăsit locuinţa victimei s-a reîntors acasă şi a ascuns, sub saltea, lanterna ce aparţinea victimei.
A doua zi, victima a fost descoperită în stare gravă de cumnatul său, M.D., şi transportată la Spitalul Judeţean Alexandria, unde a decedat ca urmare a agresiunii la care a fost supusă.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, planşelor foto executate în cauză, raportului de expertiză dactiloscopică, raportului de constatare medico – legală (necropsie) depoziţiilor martorilor M.D., P.I.A., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 267/ A din 13 aprilie 2004, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă M.Şt.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) parte I pct. 4 teza I C. proc. pen., învederând că instanţa a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, instanţa de fond nu a realizat o justă corelare a tuturor acestor criterii, dimpotrivă a pus accent numai pe elementele de circumstanţiere ale făptuitorului, fiind omise criteriile care evidenţiază gravitatea faptelor.
Fără a minimaliza pericolul social al infracţiunilor de violare de domiciliu şi viol, la proporţionalizarea pedepsei trebuia să se ţină seama că omorul calificat, în forma în care a fost săvârşit (cu scopul de a ascunde infracţiunile comise, violarea de domiciliu şi violul) vădeşte o periculozitate socială accentuată determinată atât de gravitatea faptei desprinsă din existenţa altor infracţiuni, cât şi de scopul în care este comisă.
Astfel, inculpatul a frecventat locuinţa victimei, pe care a ajutat-o la diverse treburi gospodăreşti şi deci cunoştea foarte bine amplasamentul imobilului, precum şi faptul că aceasta locuia singură şi se afla în imposibilitate de a se apăra datorită vârstei înaintate.
Modul în care a acţionat inculpatul pentru a suprima viaţa victimei vădeşte un comportament foarte agresiv, o violenţă extremă, în condiţiile în care între inculpat şi victimă exista o disproporţie evidentă de forţă fizică.
De altfel, raportul de constatare medico – legală evidenţiază existenţa pe corpul victimei a numeroase excoriaţii, plăgi, lovituri în zona capului şi chiar desprinderea pavilionului urechii drepte pe o lungime de 5 cm.
Instanţa de fond a ignorat aceste elemente de circumstanţiere, şi fără nici o motivare, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, deşi împrejurările săvârşirii omorului calificat determină o semnificaţie agravantă.
Acest complex de agravante, ce denotă o periculozitate sporită a infractorului, nu a primit o semnificaţie corespunzătoare în mecanismul individualizării pedepsei, motiv pentru care recursul în anulare este fondat şi va fi admis.
Se vor casa hotărârile pronunţate, se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi va fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod, de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
Anulează mandatul de executare a pedepsei şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 12 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 64 din 2 martie 2004 a Tribunalului Teleorman şi deciziei penale nr. 267/ A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul P.S.V.
Casează hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 109 C. pen., de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedepsele aplicate, în baza art. 192 alin. (2) şi art. 197 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), urmând ca inculpatul în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
Anulează mandatul de executare emis şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, mandat ce va fi emis de instanţa de executare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5128/2004. Penal. Art.20 - 174, 175 c.p.... | ICCJ. Decizia nr. 5134/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
