ICCJ. Decizia nr. 5168/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5168/2004
Dosar nr. 4330/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 613 din 7 mai 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul M.B.S. din art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) şi c) C. pen., în art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c), texte de lege, în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 16 ani închisoare şi la 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), precum şi la pedeapsa degradării militare.
De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de acelaşi inculpat din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 4; cu aplicarea art. 37 lit. b); din art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) C. pen., în art. 26, raportat la art. 5, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) şi a art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare; conform art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) C. pen., la 4 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., inculpatul M.B.S., urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 30 iunie 2003 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei, obţinută din vânzarea a patru „bile" de heroină.
- Conform art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.R.F., din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP); din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), l-a condamnat pe C.R.F. la un an şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa 7 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., tribunalul a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1706/2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pedeapsă ce va fi executată pe lângă pedeapsa de 7 ani închisoare, în final, 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de o zi, 12 martie 2001 şi de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 şi de la 30 iunie 2003 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, totodată, la plata a câte 4.500.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în baza sesizării din oficiu a I.G.P. – D.G.C.C.O.A., cu privire la faptul că inculpatul M.B.S. şi fratele său M.G. fac parte dintr-o reţea organizată de distribuitori de droguri, s-au emis autorizaţii pentru ca investigatorul acoperit V. şi colaboratorul său A. să depisteze şi să identifice persoanele bănuite că se ocupă cu traficul de droguri şi pentru procurarea cantităţii de 10 gr. heroină.
În acest scop, la data de 11 iunie 2003, cei doi s-au deplasat în str. Cameliei, unde locuiau, fără forme legale, inculpatul M.B.S., soţia acestuia C. cu fiica lor şi într-o cameră separată, mama inculpatului.
Colaboratorul A. a cumpărat de la inculpat două „bile" de heroină cu suma de 600.000 lei, pe care le-a predat lui V., ce se ocupase cu supravegherea imobilului, iar în ziua de 28 iunie 2003 a mai cumpărat de la acelaşi inculpat încă două „bile" cu aceeaşi sumă.
La data de 30 iunie 2003, s-au efectuat percheziţii domiciliare la adresa ambilor inculpaţi, din str. Cameliei, existând date că şi inculpatul C.R.F., zis P., se ocupa cu vânzarea de heroină, punând, totodată, şi locuinţa la dispoziţia cumpărătorilor de droguri pentru a-şi administra oral dozele cumpărate.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate în locuinţa inculpatului C.R.F. s-au găsit: două folii din plastic, tăiate în formă circulară, prezentând urme de substanţă bej; paisprezece fiole cu ser fiziologic; două plicuri cu sare de lămâie şi şase seringi hipodermice, aflate sub pat, precum şi aceleaşi obiecte (folii din plastic; fiole şi seringă) ascunse sub un reşou şi în maşina de spălat.
Din coroborarea declaraţiilor investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia cu cele ale inculpaţilor s-a reţinut că, inculpatul C.R.F. îl cunoştea pe inculpatul M.B.S. de mult timp, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să-i ceară intermedierea vânzării de heroină, lucru cu care a fost de acord. În acest sens, inculpatul C.R.F. primea clienţii la el în locuinţă, după care îl anunţa pe inculpatul M.B.S. ce venea cu dozele solicitate, moment în care lua şi banii.
Inculpatul M.B.S. vindea în medie 12-13 „bile" de heroină, cu 200.000 lei „bila", din care inculpatul C.R.F. primea aproximativ 50.000 lei pe zi plus doza zilnică de heroină.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C.R.F. a declarat că principalul furnizor de droguri era M.G., formulând, totodată, şi un „autodenunţ" în care indică (după poreclă) şi alte persoane ce se ocupă cu traficul de droguri.
În faţa instanţei, inculpatul C.R.F. şi-a modificat declaraţiile nerecunoscând că au vândut şi el şi M.B.S. droguri, motivat de faptul că la urmărirea penală s-a aflat sub influenţa pastilelor, recunoscând însă că el este consumator de heroină şi că în locuinţa lui se drogau şi alte persoane.
Inculpatul M.B.S. a declarat că este consumator de heroină pe care şi-o procură de la o persoană numită A. din Ferentari, cu sume cuprinse între 150.000 – 200.000 lei, consumator fiind şi inculpatul C.F.R., în locuinţa căruia se droghează şi alte persoane, nici unul dintre ei nevânzând însă droguri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, ambii inculpaţi criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedepsele care sunt deosebit de aspre.
Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 509 din 7 iulie 2004, a respins, apelurile, ca nefondate, apreciind că „faţă de împrejurări, la individualizarea pedepselor, în mod just, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, numărul acestora şi forma continuată în care au fost comise unele dintre acestea, ca şi circumstanţele personale, ambii inculpaţi având antecedente penale".
În termen legal, cu invocarea aceluiaşi motiv de netemeinicie, inculpaţii au declarat recurs.
Examinând hotărârile atacate, în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul declarat de inculpatul M.B.S. fondat, urmând a fi admis, iar al inculpatului C.R.F., nefondat, urmând a fi respins.
1. În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.B.S. se constată că la stabilirea pedepselor, instanţele au luat în considerare, cu preponderenţă, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de către acesta, ceea ce corespunde, desigur, realităţii.
Pedeapsa este nu numai o măsură de constrângere, ci şi un mijloc de reeducare, astfel că, o sancţiune excesivă, îndreptată simţitor spre maximul special prevăzut de lege, cum este în cauză, nu îşi atinge totdeauna scopul „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni", chiar în situaţia unui inculpat recidivist, condamnat anterior la un an închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni similare (prin sentinţa penală nr. 334/2002 a Tribunalului Bucureşti).
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (limitele legale, între 10 şi 20 de ani), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) C. pen., este deosebit de aspră şi o va reduce la 12 ani închisoare.
2. Referitor la recursul declarat de inculpatul minor C.R.F., se reţine că la individualizarea pedepselor, instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), concretizate în faptul că inculpatul, în vârstă de 17 ani la data comiterii infracţiunilor, a învăţat doar două clase, nu are nici o ocupaţie, părinţii sunt despărţiţi, iar mama sa, în grija căreia se află, este plecată de mai multe luni în Spania, minorul manifestând tulburări de comportament (potrivit referatului de anchetă socială, nr. 19084 din 8 iulie 2003, întocmit de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria sectorului 1 Bucureşti).
Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare reflectă atât gradul de pericol social al faptelor, cât şi al inculpatului, fiind de natură a contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b), alin. (2) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.B.S., va casa hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi a art. 75 lit. c) C. pen. şi va dispune conform dispozitivului.
În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.F., va deduce din pedeapsă timpul reţinerii de o zi, din data de 12 martie 2001 şi al arestării preventive de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 şi de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.B.S. împotriva deciziei penale nr. 509 A din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 613 din 7 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi la pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară, prevăzută de art. 67 din acelaşi cod, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară, prevăzută de art. 67 din acelaşi cod, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului M.B.S., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o reduce de la 16 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care se adaugă un spor de un an închisoare, în total, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi degradarea militară prevăzută de art. 67 din acelaşi cod.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul M.B.S., timpul arestării preventive de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004, iar pentru inculpatul C.R.F., timpul reţinerii de o zi din data de 12 martie 2001 şi al arestării preventive de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 şi de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat C.R.F. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5165/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5169/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
