ICCJ. Decizia nr. 5177/2004. Penal. Art. 208 ,209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5177/2004
Dosar nr. 4716/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5822 din 12 noiembrie 2002, Judecătoria Iaşi a condamnat pe inculpatul R.A. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 83 din acelaşi cod, instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2858 din 29 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 3 ani şi 6 luni închisoare.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că, în nopţile de 7 şi 8 noiembrie 2001, în mod repetat, inculpatul a sustras mai multe bunuri din locuinţa părţii vătămate B.M.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia penală nr. 861 din 22 iulie 2003, a admis apelul declarat de inculpat, a descontopit pedepsele şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a graţiat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul, arestat în altă cauză, să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în cauză.
Prin Decizia penală nr. 794 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins recursul declarat de inculpat.
Conform art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru casarea deciziilor pronunţate cu încălcarea legii, deoarece în mod greşit, s-a dispus graţierea inculpatului.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs în anulare formulat, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei recursul în anulare fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 545/2002, privind graţierea unor pedepse, prevederile art. 1 şi ale art. 2, referitoare la pedepsele graţiabile, nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti din condamnări anterioare.
„Starea de recidivă şi, respectiv, calitatea de recidivist, se menţionează corect în motivarea recursului în anulare, se dobândesc la momentul săvârşirii celei de-a doua fapte, indiferent de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătoreşti", iar exceptarea recidiviştilor de la graţiere are în vedere pe toţi condamnaţii, care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
Revenind la cauză, se constată că, prin sentinţa penală nr. 2858 din 29 mai 2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 5 iulie 2001, inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru comiterea infracţiunii de furt, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen.
Inculpatul R.A., ulterior, în nopţile de 7 şi 8 noiembrie 2001, a săvârşit o nouă infracţiune de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., dedusă judecăţii şi pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Aşa fiind, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543, respectiv, la 4 octombrie 2002, inculpatul avea statut de recidivist, fiind exceptat de la graţiere, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 4 pct. 1 din lege.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), coroborat cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa deciziile atacate numai cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor de graţiere a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, 3 ani şi 6 luni închisoare şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 861 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 794 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul R.A.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor de graţiere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
Respinge recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 861 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Iaşi şi respectiv, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 5822 din 12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, hotărâre pe care o menţine.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5176/2004. Penal. Art.181 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5178/2004. Penal. Art.208,209.c.pen. Recurs... → |
|---|
