ICCJ. Decizia nr. 5175/2004. Penal. Art208,209 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5175/2004
Dosar nr. 3899/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 29 martie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.Ţ. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 4 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 379 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3858/2000 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2201/2000 a Curţii de Apel Craiova, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, S.Ţ. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor a fost parţial acoperit.
În cauză, s-a dispus obligarea inculpatului S.Ţ., în solidar cu inculpatul G.F. (condamnat în cauză) la plata sumei de 3.578.414 lei către Societatea de îmbunătăţiri funciare, sucursala judeţeană Dolj, reprezentând cheltuieli cu montarea pieselor sustrase.
Diferit, inculpatul S.Ţ. a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 800.000 lei, reprezentând onorarii de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 20 martie 2003, orele 17,00, inculpaţii S.Ţ. şi G.F. (condamnat în cauză) s-au deplasat cu o căruţă la staţia de irigaţie şi pompare SPE-1, situată la km 687, pe raza comunei Ostroveni, de unde au demontat cu ajutorul unor chei pe care le aveau asupra lor, mai multe subansamble metalice, pe care le-au pus în căruţă.
În timp ce se deplasau cu căruţa către domiciliile lor, inculpaţii au fost opriţi de către organele de poliţie care, în acest fel au descoperit săvârşirea faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.Ţ., pe care nu l-a motivat, însă oral, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, a criticat-o cu privire la greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă şi a cărei reducere a solicitat-o prin reaprecierea criteriilor de individualizare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 282 din 4 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.Ţ. pe care l-a obligat la plata sumei de 550.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu către Baroul Dolj, urmează să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că: „Prima instanţă, la individualizarea pedepsei aplicată apelantului a avut în vedere atât starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia, numărul infracţiunilor, repetabilitatea aceloraşi infracţiuni la interval scurt de timp, urmarea produsă cât şi valoarea prejudiciului, inclusiv faptul recuperării parţiale prin restituire, cât şi poziţia procesuală sinceră şi de regret, însă în raport de celelalte împrejurări negative a apreciat temeinic că inculpatului nu i se poate aplica o pedeapsă coborâtă la minimul special sau să i se reţină circumstanţe atenuante."
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.Ţ. pe care, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel, şi anume severitatea pedepsei aplicate, a cărei reducere o solicită.
Recursul declarat de inculpatul S.Ţ. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, pe care au încadrat-o în textele de lege corespunzătoare şi pentru care i-a aplicat inculpatului-recurent o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În cauză, aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare inculpatului, în condiţiile în care a săvârşit mai multe fapte şi are statutul de recidivist după condamnare, nu poate fi considerată ca fiind severă, având în vedere faptul că minimul de pedeapsă ce i se putea aplica, pentru infracţiunea de furt calificat, este de 18 ani închisoare, la care se poate adăuga un spor atât pentru concursul de infracţiuni, cât şi pentru starea de recidivă.
Prin urmare, aplicarea unei pedepsei de 4 ani închisoare, inculpatului S.Ţ., situată la limita minimă a textelor de lege incriminatoare, nu poate fi considerată severă, iar executarea ei în condiţiile stabilite de prima instanţă constituie un minim necesar în vederea realizării prevederilor art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că, analizând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care, analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.Ţ. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 3859 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva deciziei penale nr. 282 din 4 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5174/2004. Penal. Art.215, 290 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5176/2004. Penal. Art.181 c.pen. Recurs în... → |
|---|
