ICCJ. Decizia nr. 5178/2004. Penal. Art.208,209.c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5178/2004
Dosar nr. 4773/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3694 din 4 septembrie 2003, Judecătoria Craiova a condamnat pe inculpatul V.C.C. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin Decizia penală nr. 636/2003 a Curţii de Apel Craiova şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
Din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 iunie 2003, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în noaptea de 17 iunie 2003, prin efracţie, inculpatul V.C.C. a sustras din autoturismul marca Audi, un radio-casetofon.
Tribunalul Dolj, prin Decizia penală nr. 10 din 14 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând, în limitele casării, a decis:
- descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în pedepsele componente şi anume 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea săvârşită în cauză şi 2 ani închisoare a cărei revocare a suspendării condiţionată a executării s-a dispus.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003 a constatat că pedepsele pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, revocată de prima instanţă, sunt graţiate integral şi condiţionat.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacată.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, perioada arestării preventive.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare să fie suportate de stat.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a solicitat a se constata că în mod greşit instanţa de apel a constatat ca fiind graţiate pedepsele aplicate inculpatului, a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 337 din 20 martie 2004.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj, precum şi a deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova pe care le-a criticat ca fiind pronunţate cu încălcarea legii.
În motivarea recursului în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că din examinarea fişei de cazier judiciar a inculpatului şi a dosarului nr. 955/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reiese că prin sentinţa penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, menţinută prin deciziile penale nr. 100 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Mehedinţi şi nr. 636 din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul V.C.C. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., constând în aceea că, la datele de 27 iunie şi respectiv 9 iulie 2002, a sustras două autoturisme aparţinând părţilor vătămate I.L. şi G.G. şi că după aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen. şi pentru care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
Întrucât faptele pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, se arată în recursul în anulare, au constat în furtul de autoturisme, era necesar să se constate că aplicarea dispoziţiilor de graţiere referitor la aceste fapte nu era posibilă, întrucât, prin art. 4 alin. (2) lit. a), pct. 12 din Legea nr. 543/2000, s-a prevăzut în mod expres că prevederile art. 1 – art. 3 din acest act normativ, nu sunt aplicabile celor cărora li s-au aplicat pedepse pentru furtul de autovehicule.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziilor pronunţate de curtea de apel şi de instanţa de recurs, înlăturarea constatării graţierii celor două pedepse, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de furt de maşini şi menţinerea hotărârii pronunţată de prima instanţă.
Recursul în anulare este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, în adevăr, prin sentinţa penală nr. 3690 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi respectiv recursului, inculpatul V.C.C. a fost condamnat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt de autovehicule. De asemenea, se mai constată că potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2000, modificată prin OUG nr. 18 din 2 aprilie 2003, prevederile actului de graţiere nu se aplică celor cărora li s-au aplicat pedepse pentru săvârşirea infracţiunilor de furt de autovehicule.
Întrucât instanţa de apel, Tribunalul Dolj, prin Decizia penală nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a nesocotit dispoziţiile exprese şi obligatorii ale actului de graţiere precizat, iar instanţa de recurs, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 337 din 10 martie 2004, a menţinut Decizia instanţei de apel, respingând recursul declarat de parchet care viza tocmai acest aspect, se constată că aceste hotărâri sunt pronunţate cu încălcarea legii şi supuse casării.
Prin urmare, pentru înlăturarea nelegalităţii comise se impune casarea hotărârilor atacate cu recurs în anulare, modificarea acestora, în sensul admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj şi respingerea apelului declarat de inculpatul V.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 3694 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, hotărâre ce va fi menţinută ca legală şi temeinică, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj şi deciziei penale nr. 337 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul V.C.C.
Casează hotărârile atacate, în sensul că admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 10 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj şi respinge apelul declarat de inculpatul V.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 3694 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, hotărâre pe care o menţine.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată în arest preventiv.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5177/2004. Penal. Art. 208 ,209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5181/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
