ICCJ. Decizia nr. 5173/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5173/2004
Dosar nr. 2593/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 234 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpaţii:
1. P.I. la un an închisoare, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi art. 76 lit. d) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi a art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Instanţa a mai dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., cu obligaţia prezentării sale în prima zi lucrătoare din fiecare trimestru, la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Buzău.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a mai dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 473/P/2003.
2. Ş.M. la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 7 ani.
Pe durata acestui termen de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 C. pen., el având obligaţia să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, la S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Buzău.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
De asemenea, instanţa a mai dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 473/P/2003, dacă nu era arestat în altă cauză.
Pe latură civilă, s-a luat act că S.A., P.A.G., C.E.R., O.I.I. şi M.G., nu s-au constituit părţi civile.
S-a mai dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 30.000 Euro, iar de la inculpatul Ş.M., suma de 15.000 Euro.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.I. şi concubina sa S.A., în perioada iulie 2002 – martie 2003, în mai multe rânduri, s-au deplasat în Italia, aici S.A. practicând prostituţia, de regulă pe o şosea de centură din zona Torino.
Pe tot parcursul perioadei de timp menţionate, inculpatul nu a lucrat, el ducându-şi existenţa materială din banii câştigaţi de concubina sa în modul arătat.
La un moment dat, inculpatul a luat-o în Italia şi pe verişoara sa, C.E.R., şi de la aceasta percepând sume din banii obţinuţi de ea din practicarea prostituţiei.
La a doua deplasare în Italia, P.I. şi C.E.R. au fost însoţite de Ş.M. şi P.A.G., aceasta din urmă practicând şi ea prostituţia, din banii obţinuţi astfel o mare parte dându-i lui Ş.M.
Într-o a treia deplasare, P.I., C.E.R., Ş.M. şi P.A.G. au luat-o în Italia şi pe O.I.I., care, de asemenea, practicând prostituţia, îi dădea o mare parte din banii obţinuţi, lui Ş.M.
De regulă, inculpaţii locuiau cu fetele în aceeaşi cameră de hotel, iar când vreuna din ele dorea să revină în ţară, nu era lăsată. Mai mult, inculpatul Ş.M., la reîntoarcerea în ţară, pentru a fi sigur că P.A.G. şi O.I.I. nu se vor duce pe cont propriu în Italia, le-a oprit la el paşapoartele.
La data de 15 mai 2003, lucrătorii C.Z.C.C.O. Ploieşti, au oprit o nouă plecare în Italia, a grupului format din inculpatul P.I., S.A., C.E.R. şi M.G., acesta din urmă fiind racolată de inculpat tot pentru practicarea prostituţiei.
C.E.R. şi M.G. aveau, la acele date, 17 ani.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpatul P.I.
Parchetul şi-a motivat apelul pe greşita încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi şi pe netemeinicia pedepselor aplicate acestora.
În apelul declarat, inculpatul P.I. a criticat hotărârea numai în ce priveşte aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 161 din 5 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi a desfiinţat sentinţa, după cum urmează:
- privind pe inculpatul P.I., a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă, de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. d) şi e) C. pen., şi în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., iar în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În ce-i priveşte pe ambii inculpaţi, s-a făcut aplicarea art. 71, a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-au înlăturat dispoziţiile art. 861 şi ale art. 863 din acelaşi cod.
S-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.I.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa de fond pronunţând, în opinia lor, o hotărâre temeinică sub acest aspect.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege, care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că instanţa de apel, în stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpaţilor, a avut în vedere pericolul social grav al infracţiunilor, acestea, prevăzute de o lege specială, aducând atingere normelor legale care vizează libertatea de acţiune şi de dispunere, de viaţa proprie conform dreptului persoanei, şi nu la obligarea vreunei alteia, împrejurările în care ele au fost săvârşite, respectiv în formă continuată, dar şi persoana inculpaţilor, ambii fără antecedente penale.
S-a mai reţinut că scopul pedepsei nu se poate atinge decât prin privare de libertate, inculpaţii, prin modalităţile în care au săvârşit faptele neputându-se reeduca decât prin executarea pedepsei principale într-un loc de detenţie.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.M. şi P.I. împotriva deciziei penale nr. 161 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 mai 2003 până la punerea efectivă în libertate, pentru inculpatul P.I., iar pentru inculpatul Ş.M., timpul reţinerii din 16 mai 2003 şi al arestării preventive de la 26 iunie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5172/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5174/2004. Penal. Art.215, 290 c.pen. Recurs → |
|---|
