ICCJ. Decizia nr. 5205/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 337 din 2 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus, între altele, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Z.A.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
în fapt, s-a reținut că, inculpatul a cumpărat de la coinculpatul G.M. de 3 ori aproximativ 400 kg sârmă de cupru pentru care a plătit suma de 13.000.000. lei.
Sârma fusese sustrasă în perioada 19 mai 2002 - 27 iulie 2002 de coinculpatul G.M., C.O.D., G.B. și V.I. de la rețeaua R.:
Potrivit afirmațiilor inculpatului, G.M. i-a spus că sârma provine din dezmembrări.
Instanța a reținut că în lipsa oricăror probe nu se poate constata că inculpatul a comis vreo infracțiune, impunându-se achitarea acestuia pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin decizia penală nr. 128/ A din 15 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a desființat sentința, în sensul că, în baza art. 264 C. pen., cu referire la art. 208 și art. 209 alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A.V. la o pedeapsă de un an închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin decizia penală nr. 104/ A din 30 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și executarea ei prin privare de libertate alături de pedeapsa aplicată în cauză, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă perioada executată cuprinsă între 11 ianuarie 2001 - 19 ianuarie 2001.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SC R. SA.
Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.O.D., G.M. și G.B., care au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că este întemeiat apelul procurorului în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului Z.A.V., din probe rezultând că în lunile iunie și iulie 2002, inculpatul a cumpărat de la coinculpatul G.M. cu 15.000.000 lei, cantitatea de 400 kg sârmă de cupru.
Inculpatul G.M. a afirmat că, atunci când inculpatul Z.A.V. l-a întrebat dacă sârma este furată, i-a răspuns textual "bineînțeles, doar nu crește în grădină".
Apărarea inculpatului, în sensul că i-ar fi fost remise facturi de către inculpatul G.M. a fost înlăturată pe baza declarației contabilei A.M., care a arătat că nu a primit facturi pentru a le înregistra în contabilitate.
în consecință, instanța de apel a reținut că inculpatul Z.A.V. se face vinovat de comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
S-a reținut că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin decizia penală nr. 104/ A din 30 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea rămasă definitivă prin neapelare.
întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a mai reținut că prejudiciul cauzat părții civile SC R. SA a fost recuperat de inculpat prin plată.
Inculpatul Z.A.V. a declarat recurs, susținând că greșit s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., întrucât hotărârea anterioară de condamnare a rămas definitivă abia la 4 decembrie 2002.
S-a solicitat, de asemenea, să se caseze decizia și să se mențină soluția pronunțată în primă instanță, întrucât fapta imputată inculpatului nu există.
în subsidiar, s-a solicitat să se constate că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Tot în subsidiar, s-a solicitat să se constate pedepsele grațiate.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Critica vizând greșita condamnare a inculpatului este nefondată.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a avut cunoștință de faptul că sârma de cupru pe care a achiziționat-o de la coinculpatul G.M. provine din furt.
Astfel, coinculpatul G.M. a relatat discuția purtată cu inculpatul care s-a interesat dacă sârma a fost furată și căruia i-a răspuns "bineînțeles, că doar nu crește în grădină".
Pe de altă parte, declarația contabilei A.M. infirmă susținerea inculpatului că a primit sârma pe bază de facturi.
Nu este de ignorat nici faptul că, din sentința penală nr. 237 din 12 noiembrie 2001 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 5307 din 4 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție rezultă că în anul 2001, inculpatul a mai achiziționat sârmă de cupru provenind de la liniile telefonice care fusese sustrasă, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii de tăinuire.
Este de menționat și faptul că inculpatul Z.A.V. este cel care a achitat părții civile SC R. SA suma de 50.000.000 lei, acoperind astfel prejudiciul cauzat prin furtul cantității de sârmă pe care a achiziționat-o.
în consecință, se reține că soluția de condamnare a inculpatului adoptată de instanța de apel este corectă.
Se constată însă că este întemeiat motivul de recurs vizând greșita aplicare a art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
Din actele dosarului rezultă că sentința penală nr. 237 din 12 noiembrie 2001, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen., a rămas definitivă la data de 4 decembrie 2002 prin decizia nr. 5307, pronunțată de secția penală a Curții Supreme de Justiție.
Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține starea de recidivă, întrucât la data comiterii faptei dedusă judecății în prezenta cauză (iunie - iulie 2002), hotărârea anterioară de condamnare nu era definitivă.
Tot astfel, se constată că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei ci dispozițiile art. 85 C. pen., referitoare la anularea suspendării executării pedepsei, întrucât până la rămânerea definitivă a condamnării de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpatul a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii.
Curtea apreciază că nu este întemeiată susținerea inculpatului că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că se impune achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Astfel, nu se poate reține că prin fapta inculpatului de a achiziționa 400 kg sârmă de cupru sustrase de la liniile telefonice, în valoare de 50.000.000 lei prin conținutul ei concret a adus atingere minimă valorilor ocrotite de lege, având în vedere scopul și împrejurările comiterii faptei, urmările produse, precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.
Curtea reține că este întemeiat ultimul motiv de recurs, întrucât inculpatul nu este recidivist, iar infracțiunea reținută în sarcina sa nu este exceptată de la beneficiul grațierii.
Față de considerentele expuse se va admite recursul inculpatului și conform art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., se va casa decizia instanței de apel numai cu privire la inculpatul Z.A.V.
Rejudecând, Curtea va înlătura dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.
întrucât faptele deduse judecății au fost comise înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 237/2001 a Tribunalului Oradea, se va dispune conform art. 85 C. pen., anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sus-menționata hotărâre.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 se vor constata grațiate pedeapsa aplicată în cauză, precum și cea pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6500/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 92/2004. Penal → |
|---|
