ICCJ. Decizia nr. 5258/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5258/2004
Dosar nr. 186/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15/ F din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 17/ P din 25 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi împotriva rezoluţiei nr. 4590/ P din 14 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
S-a reţinut în fapt că, la data de 1 iulie 2002, petentul B.I. a sesizat Poliţia municipiului Galaţi cu faptul că scrisoarea recomandată AR nr. 7917 din 25 martie 2002, pe care a depus-o la Oficiul Poştal nr. 7 din Galaţi, nu a ajuns la destinatar, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, fiind sustrasă.
Prin rezoluţia nr. 4590/ P din 14 decembrie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., reţinând în baza probelor administrate în cauză, că pierderea scrisorii nu este rezultatul săvârşirii unei infracţiuni.
Printr-o altă plângere, adresată la data de 29 octombrie 2002, Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin declinare de competenţă, petiţionarul B.I., a solicitat începerea urmăririi penale faţă de locotenentul C.M. din cadrul Poliţei municipiului Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 246, art. 264, art. 263 şi art. 195 C. pen., fapte care ar fi fost săvârşite de către ofiţerul de poliţie cu prilejul anchetei efectuate pentru stabilirea împrejurărilor în care a fost sustrasă scrisoarea recomandată pe care el a depus-o la Oficiul Poştal nr. 7 din Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 17/ P din 25 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul principal de poliţie C.M.
Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere petentul B.I., plângere care a fost iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 1840/2003.
Prin sentinţa penală nr. 2847 din 16 octombrie 2003, Judecătoria Galaţi şi-a declinat în favoarea Curţii de Apel Galaţi competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petent, reţinând că numitul C.M. faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 17/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi are calitatea de inspector principal de poliţie astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, competenţa soluţionării plângerii formulate de petiţionar împotriva celor două rezoluţii revine Curţii de Apel Galaţi.
În ce priveşte fondul cauzei prima instanţă a constatat că plângerea este nefondată, cele două rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale atacate de petiţionar fiind corecte, întemeiate pe probele administrate în cauză şi din care rezultă pe de o parte că prevederea scrisorii reclamate de petent nu este rezultatul vreunei fapte penale, iar pe de altă parte că inspectorul principal de poliţie C.M., care a efectuat unele acte premergătoare în cauza respectivă nu a comis vreo infracţiune cu acest prilej.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă susţinerile din plângerea iniţială şi a solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiilor date de procuror şi începerea urmăririi penale în cauzele respective.
La termenul din 4 martie 2004 procurorul de şedinţă a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de petiţionar, instanţa respingând prin încheiere excepţia invocată cu motivarea că dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., au intrat în vigoare abia la data de 1 ianuarie 2004 şi, deci, la data pronunţării sentinţei penale atacat, respectiv 18 noiembrie 2003 nu există încă un text de lege care să prevadă o cale de atac în asemenea situaţii şi, respectiv un termen pentru exercitarea acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile invocate, Curtea constată, că recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Probele administrate în cauză au făcut dovada că scrisoarea recomandată adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi de petentul B.I., la data de 25 martie 2002 a fost primită de oficiantul poştal care a înregistrat-o sub nr. AR 7917 şi a eliberat recipisa corespunzătoare.
Ulterior, scrisoarea respectivă nu a ajuns la destinaţie, D.R.P. Galaţi comunicând că aceasta s-a pierdut în timpul transportului.
A rezultat aşadar, în urma cercetărilor efectuate că pierderea scrisorii nu reprezintă consecinţa vreunei fapte penale astfel că Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin rezoluţia nr. 4590/P/2002 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale cu privire la faptele sesizate.
În ce priveşte cea de-a doua rezoluţie care face obiectul plângerii formulată de petiţionar şi anume rezoluţia nr. 17/ P din 25 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.M., inspector principal de poliţie, care a efectuat unele acte premergătoare în cauză făcând prevederea scrisorii recomandate, cercetările fiind finalizate de subcomisarul D.V.
Verificările făcute în cauză au confirmat faptul că în sarcina numitului C.M. nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni cu ocazia efectuării actelor premergătoare în cauza menţionată, astfel că în mod corect prin rezoluţia nr. 17/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie menţinută de instanţă.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe prin care s-a respins plângerea formulată de petiţionar ca nefondată este legală şi temeinică, neexistând motive care să impună casarea acestuia, astfel că recursul declarat este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 15/ F din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5254/2004. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5279/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
