ICCJ. Decizia nr. 5254/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5254/2004
Dosar nr. 3660/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/ Pi din 27 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis plângerea formulată de petenta V.R.C. împotriva rezoluţiei pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 150/P/2003, a infirmat rezoluţia atacată şi a trimis cauza la procuror pentru continuarea cercetărilor.
S-a reţinut că, în motivarea plângerii petenta a precizat că, între raportul de constatare tehnico-ştiinţific întocmit de Inspectoratul de poliţie al judeţului Arad şi expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză supusă cercetărilor există vădite contradicţii ce se impun a fi lămurite.
A mai arătat petenta că semnătura de la rubrica „vânzător" din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1190 prin care a fost înstrăinat imobilul aparţinând mamei sale C.Z.M. nu aparţine acesteia, fiind falsificată de învinuitul C.C. astfel că a solicitat cercetarea penală a acestuia. precum şi a notarului F.P.I. care a autentificat actul.
În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către poliţia municipiului Arad – Biroul Criminalistică care a concluzionat că „prima semnătură de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul notar Public F.P.I. sub nr. 1190 din 29 mai 2002 nu a fost executată de numita C.Z.M., dar şi un raport de expertiză criminalistică nr. 18 din 26 februarie 2004 întocmit de I.N.E.C. care concluzionează în sensul că semnătura respectivă a fost executată de C.Z.M.
Faţă de concluziile absolut contradictorii ale celor două probe ştiinţifice, care se exclud reciproc dar şi în raport de dispoziţiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora organul de urmărire sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricărora dintre părţi dacă apreciază că proba ştiinţifică respectivă nu este completă sau că, concluziile acesteia nu sunt precise, dispun refacerea sau completarea, instanţa de fond a apreciat că se impune continuarea cercetărilor pentru lămurirea aspectelor contradictorii.
Sentinţa penală a primei instanţe a fost atacată cu recurs de intimatul F.P.I. faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penală prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, desfiinţată de instanţă.
În motivele scrise de recurs, recurentul critică soluţia pe care o consideră greşită, deoarece mijloacele de probă a căror „contradicţie" a fost constatată de instanţă nu au aceeaşi valoare ştiinţifică, expertiza grafică efectuată în cauză fiind în opinia sa o probă pertinentă, care stabileşte cu certitudine că semnătura în discuţie aparţine vânzătoarei C.Z.M. şi care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, mai puţin cu raportul de constatare tehnico-ştiinţific.
Se mai argumentează, în sensul că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea probelor este atributul organelor de urmărire penală sau al instanţei de judecată în urma administrării tuturor probelor, iar în cauză organul de urmărire penală şi-a exprimat opinia pronunţând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 150/P/2003 din 1 martie 2004.
Intimatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi pe fond respingerea plângerii formulate împotriva rezoluţiei date de procuror, care se impune, în opinia sa, a fi menţinută.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea primei instanţe prin care a fost admisă plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor este corectă.
Este de observat că deşi, instanţa nu a precizat expres că desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus în vederea începerii urmăririi penale, această soluţie, rezultă în mod implicit din conţinutul considerentelor şi dispozitivului pentru că altfel, ar fi de neconceput să se fi dispus completarea probelor fără ca să se înceapă în cauză urmărirea penală.
În cauză, instanţa a făcut aplicaţiunea art. 62 C. proc. pen., care prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Având în vedere că în cauză există contradicţii majore între probele ştiinţifice efectuate, de natură a crea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor, este justificată soluţia instanţei de fond de a se desfiinţa rezoluţia şi de a se dispune continuarea cercetărilor pentru clarificarea tuturor aspectelor.
Aceste contradicţii urmează a fi clarificate de organul de urmărire penală prin efectuarea unei noi expertize potrivit art. 125 C. proc. pen. şi prin admiterea oricăror alte probe care vor apare ca utile pentru aflarea adevărului.
Pentru aceste considerente recursul declarat de intimat este nefondat, neexistând temeiuri pentru casarea hotărârii atacate, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.P. împotriva sentinţei penale nr. 58/ Pi din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5247/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5258/2004. Penal → |
|---|
