ICCJ. Decizia nr. 5247/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5247/2004
Dosar nr. 1565/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1272 din 22 octombrie 2002, Judecătoria sector 2 Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
S.V. şi P.A. la un an, respectiv 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului P.A., prin sentinţa penală nr. 1925 din 2 noiembrie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 211 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 februarie 2003, la zi.
S-a reţinut că, în perioada mai - iulie 2001, inculpaţii, angajaţi la SC A. SRL, în calitate de „încasatori piaţă", şi-au însuşit din încasările zilnice suma de 78.800.000 lei.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia penală nr. 784/ A din 23 mai 2003, a respins apelul inculpatului P.A.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 2062 din 24 septembrie 2003, a respins recursul declarat de inculpat.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1, raportat la art. 8 din Legea nr. 543/2002, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003, aprobată prin Legea nr. 258/2003, se graţiază în întregime, printre altele, pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, aplicate de instanţele de judecată pentru faptele comise până la 4 octombrie 2002.
În baza art. 4 alin. (1) din legea sus-menţionată, prevederile art. 1 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare, iar potrivit alin. (2), nu beneficiază de prevederile menţionate cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru anumite infracţiuni expres exceptate, între care nu este prevăzută infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.
Aşa cum rezultă din examinarea lucrărilor dosarului, în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile expres prevăzute de Legea nr. 543/2002, astfel că instanţele trebuiau să constate că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., sunt graţiate în întregime, condiţionat, potrivit textelor de lege sus-menţionate.
Totodată, dacă instanţele ar fi constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A. este graţiată în întregime, ar fi trebuit, pe cale de consecinţă, să reţină că nu se mai putea dispune contopirea acestei pedepse a cărei executare a fost înlăturată cu pedeapsa de un1 an închisoare, aplicată anterior aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Neprocedând în acest mod, Curtea constată că recursul în anulare este fondat, urmând să fie admis şi să fie casate hotărârile atacate, referitor la omisiunea constatării graţierii pedepselor de un an închisoare, aplicată inculpatului S.V. şi 2 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu privire la greşita contopire a pedepsei de 2 ani închisoare sus-menţionată, aplicată inculpatului P.A. cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, devenită executabilă ca urmare a anulării suspendării condiţionate, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.
Drept urmare, Curtea urmează să înlăture aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen. şi să descontopească pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, iar apoi să constate în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 143/2002, că pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului S.V. şi pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A. sunt graţiate în întregime, condiţionat.
În consecinţă, Curtea urmează să constate că inculpatul P.A. va executa numai pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1925 din 2 noiembrie 2000 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, referitor la care se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1272 din 22 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, deciziei penale nr. 784/ A din 23 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 2062 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe inculpaţii P.A. şi S.V.
Casează hotărârile sus-menţionate numai cu privire la:
- omisiunea constatării graţierii pedepselor de un an închisoare (pentru inculpatul S.V.) şi 2 ani închisoare (pentru inculpatul P.A.), aplicate pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- greşita contopire a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A. prin sentinţa penală 1272/2002 a Judecătoriei sectorului 3 cu cea de un an închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, devenită executabilă ca urmare a anulării suspendării condiţionate a pedepsei, în baza art. 85 alin. (1) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente şi le repune în individualitatea lor, pentru inculpatul P.A.
În baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002 constată graţiate în întregime, pedepsele aplicate inculpaţilor S.V. şi P.A., de un an închisoare şi, respectiv, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului P.A. prin sentinţa penală nr. 1925 din 2 noiembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, care urmează să fie executată.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5221/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5254/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
---|