ICCJ. Decizia nr. 5279/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5279/2004
Dosar nr. 4335/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului R.K. din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 8 august 2001 la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei R.D., din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din legea 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpată la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 8 august 2001 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 3973,22 grame heroină şi 5 grame heroină.
S-a dispus restituirea către inculpatul R.K. a unui dispozitiv pentru fumat şi către inculpata R.D., 179 tricouri băieţi, 14 bluze fete, 18 tricouri copii, 2 costume pentru nou născuţi, 5 veste pentru nou născuţi şi 6 tricouri.
A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 6 iulie 2001 la punctul de trecere a frontierei Giurgiu – Mocănaşu, pe artera de intrare în ţară, s-a prezentat şoferul F.N., ce conducea autocamionul aparţinând firmei de transport SC E.T. SRL Bucureşti, încărcat cu diverse mărfuri, ocazie cu care s-a întocmit declaraţia de tranzit .
La controlul efectuat, s-a găsit un sac de rafie inscripţionat C. ce conţinea mai multe articole textile, iar printre acestea se aflau 4 pachete ambalate în plastic, cu greutate totală de 4,100 kg, conţinând heroină.
S-a reţinut că în perioada 1998 – 2000, fratele inculpatului R.K. l-a cunoscut pe cetăţeanul turc E.H., în Penitenciarul Rahova.
După eliberarea din penitenciar, cetăţeanul turc, la indicaţia fratelui inculpatului, l-a vizitat la domiciliul său din Bucureşti, iar după plecarea sa în Turcia, cei doi au păstrat legătura telefonic.
În primăvara anului 2001, inculpatul a fost invitat în Turcia de către E.H., invitaţie căreia acesta i-a dat curs.
În acest fel, a fost organizat transportul spre România a cantităţii de 4,100 kg heroină.
Inculpata R.D. trebuia să ridice coletul (aşa cum s-a şi petrecut ) şi să-l predea soţului său.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul R.K.
Parchetul a criticat sentinţa penală pentru greşita schimbare a încadrării juridice, greşita individualizare a pedepselor şi neaplicarea art. 117 C. pen., inculpatului.
Inculpatul R.K. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 158 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa şi a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 8 august 2001 la zi.
În baza art. 3 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata R.D. la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 8 august 2001 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.K.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii R.K. şi R.D.
Inculpatul R.K. a solicitat în principal achitarea sa şi în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât apărarea sa şi a inculpatei a fost asigurată de acelaşi avocat, deşi aveau interese contrare.
Inculpata R.D. a solicitat, de asemenea, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru acelaşi motiv, în subsidiar menţinerea hotărârii primei instanţe.
Prin Decizia penală nr. 2638 din 14 mai 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat Decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de acelaşi avocat, deşi exista contrarietate de interese, astfel că s-a încălcat dreptul la apărare, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Rejudecându-se apelurile declarate de parchet şi de către inculpatul R.K., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 507 din 5 iulie 2004, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu.
Desfiinţează parţial sentinţa şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen., pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, condamnă pe inculpatul R.K. la 15 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă pe inculpata R.D. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins apelul, ca nefondat, declarat de inculpatul R.K. împotriva sentinţei penale nr. 9/15 ianuarie 2004 a Tribunalului Giurgiu.
Menţine starea de arest a ambilor inculpaţi şi deduce prevenţia fiecăruia de la 8 august 2001 la zi.
Cei doi inculpaţi, nemulţumiţi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs.
Prin recursul declarat de inculpatul R.K. se reiau motivele invocate prin apel, la care însă a mai adăugat un al doilea subsidiar, în sensul admiterii recursului său şi după casarea deciziei să se menţină sentinţa penală.
Inculpata R.D. prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului său şi după casarea hotărârii atacate să se menţină sentinţa penală.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se probatoriul cauzei, precum şi hotărârea atacată, faţă de criticile aduse dar şi din oficiu, se reţine că situaţia de fapt este corect stabilită, iar încadrarea juridică este cea legală.
Cum în speţă este incontestabil că, mai întâi drogurile au fost introduse în ţară şi apoi au fost descoperite, ca urmare a rigurozităţii şi profesionalităţii controlului vamal, de la punctul vamal, ce e pe teritoriul statal, pe deplin fondat, instanţa de apel a reţinut că, infracţiunea s-a consumat şi nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării, în forma tentativei, cum în mod eronat a procedat, instanţa de fond.
Pedepsele aplicate şi care judicios şi legal au fost şi diferenţiate, inculpata beneficiind de circumstanţa atenuantă specială, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, de asemeni, nu pot fi apreciate ca excesive, în raport de obiectul material al infracţiunii şi care este drogul de mare risc, heroina, dar şi cantitatea acestuia, de peste 4 kg.
Pentru aceste considerente, recursurile formulate de inculpaţi urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.K. şi R.D. împotriva deciziei penale nr. 507 din 5 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi, timpul arestării preventive de la 8 august 2001 la 15 octombrie 2004.
Obligă recurenta inculpată R.D. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat R.K. să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5258/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5299/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
