ICCJ. Decizia nr. 5240/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5240/2004
Dosar nr. 1549/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 337 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul V.Şt.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Totodată, acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 pedepse de câte un an închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); prevăzute de art. 291 C. pen.; prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990; prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că toate aceste pedepse sunt graţiate, potrivit Legii nr. 137/1997.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit de către garanţi faţă de B.I.R. şi a fost obligat inculpatul la 178.777.507 lei către B. SR R.V.A. SA Râmnicu Vâlcea.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La 11 ianuarie 1996, inculpatul a obţinut un credit de 40.000.000 lei de la B. SA, filiala Râmnicu Vâlcea pentru firma sa SC E.V. SNC pentru a achiziţiona produse alimentare şi nealimentare.
Inculpatul nu a evidenţiat creditul în contabilitatea societăţii şi a folosit banii în scopuri personale.
Ulterior, acelaşi inculpat, încălcând dispoziţiile art. 23 din Normele Metodologice nr. 1/1994 ale B.I.R., a solicitat un alt împrumut de 55.000.000 lei de la B.I.R., fără să precizeze că anterior obţinuse un alt credit de la o altă unitate bancară.
În acest mod, prin inducerea în eroare a B.I.R., a reuşit să obţină acest credit de 55.000.000 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 89 din 4 martie 2003, admiţând apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., i-a redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 5 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat că hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât:
- privitor la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., lipseşte latura subiectivă, deoarece el nu a avut intenţia de a obţine un folos material injust şi de a produce o pagubă;
- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), deoarece cele două bănci nu fac parte dintre instituţiile prevăzute de art. 145 C. pen.;
- privitor la infracţiunile prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi la infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Reprezentantul Ministerului Public, prin procurorul de şedinţă, a solicitat admiterea recursului inculpatului, pentru aceste motive, precum şi pentru greşita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către B. SA.
Recursul inculpatului este, în parte, fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că criticile formulate privind greşita condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., nu sunt fondate.
Cu ocazia solicitării creditului de 55.000.000 lei de la B.I.R., inculpatul a ascuns faptul că luase anterior un alt credit bancar, contrar prevederilor Normelor Metodologice nr. 1/1994 ale B.I.R. Această împrejurare a fost determinantă în încheierea contractului de credit, în sensul că, dacă organele bancare ar fi cunoscut că, anterior, el obţinuse un alt credit, nu ar fi încheiat contractul de creditare.
Hotărârile atacate sunt însă nelegale şi netemeinice sub următoarele aspecte:
- în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.
Potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constituie infracţiunea de fals în declaraţii, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat, ori altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unor consecinţe juridice.
Or, într-adevăr, B.I.R. nu face parte dintre instituţiile sau unităţile la care se referă art. 145 C. pen., astfel că, lipseşte una din cerinţele esenţiale ale laturii obiective a infracţiunii sus-menţionate şi, în consecinţă, urmează să se admită recursul inculpatului, să se caseze hotărârile atacate şi să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
- privitor la infracţiunile prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi la infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a intervenit prescripţia răspunderii penale, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., urmează să se înceteze faţă de inculpat, procesul penal.
- în mod greşit, a fost inculpatul obligat la despăgubiri în sumă de 178.777.507 lei, către B. SA R.V.A. SA, întrucât această societate nu a suferit prejudicii prin infracţiunea săvârşită de inculpat pentru a se justifica calitatea ei de parte civilă în procesul penal.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, pentru prejudiciul cauzat prin infracţiunea săvârşită, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Ori în cauză, inculpatul, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a cauzat un prejudiciu părţii vătămate B.I.R., sucursala Râmnicu Vâlcea care s-a constituit parte civilă faţă de inculpat, în temeiul textelor de lege mai sus-menţionate, prejudiciu care a fost recuperat, în condiţiile legii, de la garanţii inculpatului, aşa cum, în mod corect, au reţinut şi instanţele.
Or, aşa fiind, nu există nici un temei legal care să justifice obligarea inculpatului la despăgubiri civile către B. SC R.V.A., societate care nu a avut calitatea de parte vătămată sau parte civilă în cadrul procesului penal.
În consecinţă, urmează a se admite recursul inculpatului şi sub acest aspect şi a fi respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă a părţii civile sus menţionate.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.Şt.S., împotriva deciziei penale nr. 89 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 337 din 8 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la:
- greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- constată intervenită prescripţia pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cât şi la infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- greşita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor către B. SA, dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.Şt.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 189, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Respinge, ca inadmisibilă acţiunea civilă a părţii civile B. SA prin SC R.V.A. SA – Agenţia Rm. Vâlcea.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2004. Penal. 211 al.2 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5243/2004. Penal. Art.254c. pen. Recurs → |
|---|
