ICCJ. Decizia nr. 5299/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5299/2004
Dosar nr. 3206/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376 din 15 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- C.C. la 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- B.B.N. la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000;
- C.V. la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000;
- S.B.;
- C.G. şi;
- D.I. la câte 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., cu referire la art. 80 C. pen. şi câte un an şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
- S.P. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând să fie executate pedepsele cele mai grele, respectiv C.C. 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., B.B.N. şi C.V., câte 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., S.B., C.G. şi D.I., câte 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi S.P. 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a computat prevenţia.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,90 gr. heroină.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen. şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 2.850.000 lei şi 500 dolari S.U.A., depistaţi asupra inculpatei C.G.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 10 octombrie 2001, organele de poliţie au fost sesizate de P.C., consumator de substanţe stupefiante, despre faptul că, frecvent, achiziţionează heroină de la o persoană ce locuia în Bucureşti, str. Paroşeni.
La percheziţia domiciliară efectuată în aceeaşi zi, de organele I.G.P. B.C.C.O.A.B., la adresa indicată, a fost depistată cantitatea de 3,08 gr. heroină, stabilindu-se că inculpaţii C.C., C.G., B.B.N., D.I., S.B., S.P. şi C.V., au vândut droguri de mare risc (heroină) mai multor consumatori, ei înşişi fiind consumatori de substanţe stupefiante.
În momentul descinderii organelor de poliţie, inculpatul C.C. a aruncat peste gard, în curtea vecină, un tub pentru medicamente, ce îl avea în mână, tub care a fost predat poliţiştilor de către vecina P.E. În acest tub se aflau punguţe alb transparente, cu substanţă pulverulentă de culoare bej (2,99 gr. heroină).
În continuarea percheziţiei, în camera în care locuia inculpatul B.B.N., au fost găsite două folii din plastic alb, transparent, de formă circulară, despre care acesta a declarat că îi aparţinea, ele conţinând heroină, consumată anterior sosirii organelor de poliţie.
În camera unde locuia inculpata S.B., pe noptieră, a fost depistată o pungă de plastic cu decupaje circulare.
În baza autorizaţiei nr. 29/2001 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au efectuat înregistrări pe casetă video, din ele rezultând că la acea dată (10 octombrie 2001), în curtea imobilului din str. Paroşeni, au fost observaţi cei şapte inculpaţi care intrau în contact cu persoane ce veneau la această adresă, pentru achiziţionarea de heroină. Au fost observate mai multe autoturisme, ai căror pasageri purtau discuţii cu inculpaţii, având în mână suma de bani şi punguţe cu care ieşeau şi intrau din imobil.
Prin Decizia penală nr. 331 din 11 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.C., S.B., D.I. şi C.V. care au cerut redozarea pedepselor aplicate şi de inculpaţii C.G., S.P. şi B.B.N., care au solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
S-a motivat că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, iar critica greşitei condamnări a celor trei inculpaţi, care au cerut achitarea este neîntemeiată, săvârşirea faptelor de către aceştia fiind pe deplin dovedită.
Împotriva deciziei penale nr. 311 din 11 mai 2004, au declarat recurs toţi inculpaţii B.B.N., C.V., D.I., C.G. şi S.B. solicitând, personal şi prin apărător, achitarea pentru infracţiunea de trafic de droguri, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, iar pentru inculpaţii C.C. şi S.P., s-a cerut reducerea pedepselor.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
În raport de probatoriul administrat în cauză situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă şi instanţa de control judiciar, încadrările juridice date faptelor sunt legale, iar vinovăţia inculpaţilor rezultă fără dubiu din actele dosarului, inclusiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
Înalta Curte constată că probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor P.C., Z.M., C.V. şi R.C., confirmă că toţi inculpaţii au avut legătură directă cu diferite persoane cărora le înmânau punguţe şi primeau diferite sume de bani, aşa cum rezultă şi din înregistrările video şi aspectele fixate în planşele foto.
De asemenea, martora P.E., care locuia în vecinătatea imobilului din str. Paroşeni, a confirmat că toţi inculpaţii se ocupau cu vânzarea drogurilor, fapte declarate şi de şoferii de taxi, martorii I.D. şi B.I., care au transportat la acea adresă diferite persoane, ce discutau despre cumpărarea drogurilor.
Ca atare, nu sunt temeiuri justificate care să ducă la achitarea vreunui inculpat, condamnat în cauză pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 14 lit. c) din aceeaşi lege.
În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că instanţele au stabilit pedepse corespunzătoare, ţinând seama de dispoziţiile de principiu cuprinse în art. 52 C. pen. şi criteriile prevăzute de art. 72 din acelaşi cod, în care sens au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, frecvenţa acestora, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor C.C., recidivist, B.B.N. cu condamnări în antecedente, precum şi circumstanţele atenuante sau starea de minoritate, astfel că nu se justifică reducerea lor.
Din examinarea actelor de la dosar nu se constată existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Faţă de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursurile inculpaţilor, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat şi computarea prevenţiei lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., S.P., B.B.N., C.V., D.I., C.G., S.B., împotriva deciziei penale nr. 331 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2001 la 15 octombrie 2004, pentru inculpatul C.V. şi de la 10 octombrie 2001 la 15 octombrie 2004, pentru inculpaţii C.C., S.P., B.B.N., D.I., C.G. şi S.B.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5279/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5302/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.p. Recurs → |
|---|
