ICCJ. Decizia nr. 5277/2004. Penal. Art20,174. c .pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5277/2004
Dosar nr. 5013/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 23 martie 2004 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii Ş.C. şi L.I. la pedepsele de câte 6 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile C.V. despăgubiri în sume de 40 milioane lei reprezentând daune morale şi de 900.000 lei daune materiale. S-a respins cererea părţii civile privind obligarea inculpaţilor la plata unei prestaţii periodice.
Instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 12 mai 2003, a fost un conflict între victima C.V. şi inculpatul L.I., victima reproşându-i inculpatului că a priponit un cal pe terenul proprietatea părinţilor victimei, situaţie ce s-a repetat de mai multe ori. În noapte următoare, în timp ce victima stătea pe terenul său pentru a-şi păzi animalele, a venit inculpatul L.I. însoţit de vecinul său, inculpatul Ş.C. şi l-au lovit pe C.V. cu un par şi o furcă pe tot corpul, după care l-au abandonat. Victima a fost găsită în cursul dimineţii şi transportată la spital unde s-a constatat că a suferit un traumatism cranio-facial, traumatism toracic şi abdominal, fiind necesare îngrijiri medicale timp de 25 – 30 zile.
Prin Decizia penală nr. 280 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis apelul părţii civile, în sensul majorării despăgubirilor pentru daune morale de la 40 milioane lei la 50 milioane lei şi a obligării inculpaţilor şi la plata cheltuielilor de transport efectuate de victimă şi dovedite în sumă de 570.000 lei. S-au respins, totodată, apelurile inculpaţilor ca fiind nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii şi partea civilă.
Inculpaţii nu şi-au motivat recursul şi la termenul de judecată de astăzi, 15 octombrie 2004, au arătat că îl retrag.
Având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., urmează a se lua act de retragerea recursului de către inculpaţi. Aceştia vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare corespunzătoare.
Partea civilă în recursul său a solicitat majorarea despăgubirilor atât pentru daune morale cât şi materiale.
Recursul nu este fondat.
Este de principiu că prin natura lor, daunele morale nu pot fi stabilite pe baza unor criterii de ordin cantitativ, deoarece suferinţa umană nu poate fi compensată material. Funcţia daunelor morale este aceea de sprijin acordat persoanei vătămate pentru a se adapta la noua situaţie apărută după pierderea suferită printr-un fapt ilicit, iar stabilirea lor se face întotdeauna prin apreciere de către judecător pe baza întregului complex de împrejurări reflectat în actele dosarului. Evaluarea daunelor morale nu poate fi, în consecinţă, cenzurată decât dacă este vădit excesivă sau vădit derizorie.
În cauza de faţă nu sunt însă, temeiuri pentru a se majora cuantumul daunelor morale acordate părţii civile, cuantum deja majorat de instanţa de apel.
În ceea ce priveşte despăgubirile pentru daune materiale, cerute de recurent, în sumă de 100 milioane lei, se constată că acordând recurentului despăgubiri în sume de 900.000 (la instanţa de fond) şi de 570.000 lei/în apel) instanţele au avut în vedere probele prezentate de partea civilă şi anume: declaraţiile martorilor care au fost remuneraţi pentru plata prestării unor munci în gospodărie, precum şi tichetele pentru plata transportului la spitale şi la organele judiciare.
În mod corect instanţele au respins cererea părţii civile privind plata îngrijirilor medicale pentru afecţiuni (miopie forte şi infecţie urinară) ce nu au legătură cu leziunile produse, cât şi pentru plata unei prestaţii periodice, având în vedere că recurentul nu a rămas cu sechele de natură infirmizantă sau invalidantă.
Recursul declarat de partea civilă C.V. se va respinge, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.V., împotriva deciziei penale nr. 280 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii Ş.C. şi L.I. împotriva aceleeaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2004. Penal. Art.174,175c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5278/2004. Penal. Art. 12 din Legea 678/2001,... → |
|---|
