ICCJ. Decizia nr. 5305/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5305/2004
Dosar nr. 4941/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din 25 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5507/2003, a fost condamnat inculpatul N.V. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii şi în baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul rămas neexecutat din condamnarea anterioară de un an 7 luni şi 25 zile de închisoare, rest care s-a contopit în pedeapsa aplicată.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă H.N., astfel că inculpatul a fost obligat la suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-au reţinut în esenţă, următoarele:
În ziua de 6 aprilie 2003, inculpatul N.V. fiind invitat în casă de către partea vătămată H.N. care din milă, l-a poftit la masă, în loc să-şi arate recunoştinţa pentru acest gest de omenie, l-a atacat şi i-a furat îmbrăcăminte, încălţăminte şi alimente evaluate la 10 milioane lei. Faptele au fost dovedite şi s-a stabilit comiterea lor în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnarea anterioară de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 334 din 30 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, din care a fost liberat condiţionat la 22 mai 2002 cu un rest rămas neexecutat de 598 zile închisoare.
Inculpatul a declarat apel la 21 iunie 2004, declaraţia sa fiind înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, abia la 22 iulie 2004, în urma adresei de trimitere a Ministerului Administraţiei şi Intereselor emisă la 16 iulie 2004.
Prin această cerere inculpatul nu a solicitat în baza dispoziţiilor art. 365 şi art. 364 C. proc. pen., o repunere în termenul de apel şi dealtfel nici nu au fost îndeplinite cerinţele pentru a fi admis apelul peste termen.
Prin Decizia penală nr. 617 din 20 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins apelul ca fiind tardiv introdus apreciind în mod corect că dat fiind împrejurarea că inculpatul a fost lipsă la judecata în fond, termenul de apel curge de la comunicare, ori acesta a fost încarcerat la 18 mai 2004 conform adresei din dosarul nr. 2714/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar apelul a fost declarat la 21 iunie 2004.
Fiind nemulţumit de soluţia Curţii de apel, inculpatul a declarat în termen legal recurs, menţinându-şi poziţia potrivit căreia fiind lipsă la dezbateri, apelul său în mod greşit a fost apreciat ca tardiv.
Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, întrucât din actele existente la dosar reiese cu certitudine împrejurarea că inculpatul a fost încarcerat în această cauză la 18 mai 2004 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 502/2004 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pedeapsă stabilită în baza sentinţei penale nr. 436/2004 rămasă definitivă prin neapelare.
Chiar dacă inculpatul a fost legal citat la ambele adrese de domiciliu şi realizată fiind şi procedura prin afişare la uşa Consiliului Local al Primăriei sector 4 Bucureşti susţine că nu a ştiut de existenţa sentinţei penale pronunţate împotriva sa, de la data încarcerării sale, 18 mai 2004 avea posibilitatea potrivit art. 364 C. proc. pen., să declare apel peste termen solicitând repunerea în termenul de apel.
Ori inculpatul a înţeles să declare apel abia la 21 iunie 2004, iar cererea sa a fost înregistrată abia la 16 iulie 2004, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 617 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la 20 august 2004, în dosarul nr. 2714/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5304/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5309/2004. Penal. Amînare executare... → |
|---|
