ICCJ. Decizia nr. 5298/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5298/2004
Dosar nr. 5383/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 21 mai 2004, Tribunalul Braşov, în baza art. 174 şi art. 175 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe inculpaţii:
T.O.N. şi Z.C.S., la pedepsele principale de câte 18 ani închisoare şi pedepsele complimentare de câte 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.;
B.I.C., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Inculpaţilor li s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar faţă de inculpaţii T.O.N. şi B.I.C. s-a dispus şi măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen.
Din pedepsele principale s-a scăzut perioada prevenţiei, pentru inculpaţii T.O.N. şi B.I.C. de la data de 9 martie 2003 la zi, iar pentru celălalt inculpat de la data de 8 iulie 2003 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a acestora.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat: 6.153.666 lei T.O.N.; 4.070.666 lei Z.C.S.; 6.722.666 lei B.I.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 8 martie 2003, inculpaţii se aflau în stare de ebrietate împreună cu numitul B.L. şi martorii R.I., B.I., S.M.E., I.M. şi C.M. într-o baracă situată pe Dealul Melcilor din municipiul Braşov, unde a venit şi victima P.M. Întrucât victima i-a propus martorei R.I. să întreţină raport sexual, inculpatul T.O.N., care era prietenul martorei, a început să o lovească, acestuia alăturându-se şi inculpatul Z.C.S. şi numitul B.L. şi mai târziu şi inculpatul B.I.C. Victima a fost lovită în mod repetat cu pumnii şi picioarele, precum şi cu un lemn, în zona feţei şi a toracelui. La un moment dat, inculpatul Z.C.S. împreună cu numitul B.L. au prins victima de mâini şi de picioare şi îi făceau balans, lovind-o cu capul de pereţii barăcii.
În urma acestor lovituri violente şi repetate victima a decedat, moartea datorându-se hemoragiei interne, consecutivă rupturilor de organe interne şi multiplelor fracturi costale.
Apărarea inculpaţilor, că ar fi acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de propunerea făcută de victimă, martorei R.I., a fost înlăturată, motivându-se că între actul pretins provocator şi riposta inculpaţilor există o vădită disproporţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii, toţi criticând-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor, iar inculpaţii reducerea acestora.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 281 din 18 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpaţii T.O.N., Z.C.S. şi B.I.C., împotriva sentinţei penale nr. 283 din 21 mai 2004 a Tribunalului Braşov.
S-a dedus prevenţia inculpaţilor de la data de 21 mai 2004 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a acestora.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, atât parchetul precum şi cei trei inculpaţi au declarat recurs, reluând motivele invocate în apel respectiv parchetul solicitând majorarea pedepselor iar inculpaţii, reducerea acestora.
În plus inculpaţii Z.C.S. şi B.I.C. au cerut în principal achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece deşi au lovit victima, aceste agresiuni ale lor, nu au fost determinante în producerea morţii, iar inculpatul T.O.N. a mai cerut ca, reducerea pedepsei să aibă loc ca urmare a recunoaşterii în favoarea sa, a circumstanţei atenuante, a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi probele cauzei în raport de criticile aduse de recurenţi, precum şi din oficiu se constată că, acestea au fost evaluate corect şi corespunzător activităţii infracţionale, efectiv desfăşurată de fiecare făptuitor, judicios s-a stabilit situaţia de fapt, iar încadrarea juridică este cea legală.
Astfel, întreg materialul probator dovedeşte că toţi cei 3 inculpaţi în stare de ebrietate fiind, au aplicat lovituri repetate victimei, cu pumnii, picioarele şi cu un lemn, în zone vitale, cap şi torace, existând raport direct cauzal, între acestea şi decesul părţii vătămate.
Cum, agresiunea a durat un timp şi cum s-au cauzat suferinţe prelungite prin ruptura organelor interne şi prin multiplele fracturi costale, pe deplin justificat s-a reţinut încadrarea juridică, de omor deosebit de grav prin cruzimi şi săvârşit în condiţiile circumstanţei agravante, prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., adică de trei persoane împreună.
De asemenea, pe baza aceluiaşi probatoriu în mod justificat, nu s-a reţinut şi nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., solicitată în apărare de toţi inculpaţii şi care ar fi constat în propunerea victimei de a avea relaţii intime, cu prietena inculpatului T.O.N., martora R.I., fiind o vădită disproporţie, între pretinsul act provocator şi riposta inculpaţilor, astfel după cum a fost expusă.
În raport de cele analizate, nu poate fi primită, nici cererea de achitare, formulată de inculpaţii Z.C.S. şi B.I.C., probatoriul infirmând-o.
Trecând în final, la verificarea motivului comun de recurs şi care vizează cuantumul sancţiunilor penale aplicate, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi de scopul acestora prevăzută de art. 52 C. pen., care trebuie să asigure nu numai reinserţia socială a acuzatului, ci şi prevenţia generală faţă de cei tentaţi a comite fapte penale, se va reţine de asemenea că, nu este fondat.
Astfel, pedepsele de câte 18 ani închisoare, aplicate inculpaţilor T.O.N. şi Z.C.S. şi de 15 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.C., faţă de condiţiile concrete în care s-a săvârşit omorul deosebit de grav şi prin cruzimi, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, nu pot fi apreciate nici ca excesive şi nici ca insuficiente.
Ca atare, acestea vor fi menţinute, ca de altfel şi hotărârea atacată, ca temeinică şi legală, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Prin aplicarea art. 381 şi art. 192 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat recurent ce va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii T.O.N., Z.C.S. şi B.I.C., împotriva deciziei penale nr. 281 din 18 august 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor T.O.N. şi B.I.C., timpul arestării preventive de la 9 martie 2003 la 15 octombrie 2004, iar pentru inculpatul Z.C.S., timpul arestării preventive de la 8 iulie 2003 la 15 octombrie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5290/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5300/2004. Penal. încheieire. Recurs → |
|---|
