ICCJ. Decizia nr. 5303/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5303/2004
Dosar nr. 4527/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 28 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Covasna, a fost condamnat, inculpatul P.I., în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, respectiv „dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice", respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat".
Pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei, prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatul îşi va pierde exerciţiul tuturor drepturilor înscrise în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 12 aprilie 2003, până la 28 noiembrie 2003 şi a fost prelungită arestarea preventivă cu încă 30 zile, începând cu 2 decembrie 2003, până la 31 decembrie 2003, inclusiv.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus confiscarea specială a briceagului, potrivit art. 118 lit. b) C. pen., corp – delict ce se află depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.S. domiciliat în oraş Covasna, suma de 52.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.100.000 lei despăgubiri materiale şi 50.000.000 lei daune morale.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Covasna suma de 8.530.639 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă acestei sume.
De asemenea a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către partea civilă 2.500.000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt următoarele:
La data de 11 aprilie 2003, inculpatul P.I., mecanic auto, după terminarea programului de lucru, în atelierul tatălui său, în jurul orelor 17,00, s-a dus la barul denumit O. din oraşul Covasna, unde a consumat mai multe sticle de bere.
La un moment dat a luat hotărârea să meargă la domiciliul său, unde locuieşte, într-un apartament situat pe str. Prieteniei din Oraşul Covasna, fiind divorţat.
În drum spre domiciliu a intrat în barul denumit N., care se află în apropierea locuinţei sale, aflat în administrarea familiei T. din acea localitate, barman fiind T.B.C.
Inculpatul a comandat 100 ml. rachiu, cu care a ieşit în curtea localului unde sunt amplasate mese pentru consumatori. Fiind prezent şi martorul B.S., a avut o altercaţie cu acesta pe care l-a agresat şi lovit în zona gurii. Cei doi s-au îmbrâncit şi au căzut sub mese, iar pentru a aplana conflictul a intervenit tatăl lui B.S. şi martorii K.S. şi T.B.C.
Inculpatul aflându-se în stare de ebrietate a fost obligat să părăsească incinta localului.
În jurul orelor 19,00, în local a intrat partea vătămată C.S., care locuieşte în apropierea acestui bar însoţită de martorul K.G., care au început să consume băuturi alcoolice, rom, iar la masa acestora s-au aşezat şi alte persoane printre care şi martorul K.S.
La acest local în jurul orelor 20,00, şi-a făcut din nou apariţia inculpatul, care a solicitat de la T.I.S., care îl înlocuia temporar pe fratele său T.B.C. să-l servească cu băuturi alcoolice.
Deoarece se afla în stare de ebrietate, inculpatul a fost refuzat să mai fie servit, astfel că auzind insistenţele acestuia de a fi servit cu băuturi alcoolice, partea vătămată a intervenit şi i-a spus să nu se mai milogească.
În acest context şi avându-se în vedere starea conflictuală existentă între inculpat şi familia părţii vătămate, acesta a devenit agresiv, astfel că a fost nevoie de intervenţia martorului T.I.S., pentru a-i desparte pe cei doi, iar martorul ca şi fratele său, l-a obligat pe inculpat să părăsească localul.
În jurul orelor 22,00, s-a întors la bar martorul, T.B.C., iar fratele acestuia a plecat.
La puţin timp, inculpatul s-a întors din nou în local şi între acesta şi partea vătămată s-a reluat altercaţia, astfel că, a fost necesară intervenţia martorului T.B.C., pentru a pune capăt incidentului prin îndepărtarea din local a inculpatului şi pe urmă a părţii vătămate.
La scurt timp, după ce au plecat din local, cei doi, pe o porţiune având acelaşi drum, s-au reîntâlnit, iar inculpatul având asupra sa un briceag cu o lamă de 9 cm., a lovit-o de mai multe ori cu acest instrument pe partea vătămată, după care a părăsit locul faptei, observând apropierea fratelui părţii vătămate.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a dat activităţii materiale desfăşurată de inculpat, constând în aceea, că fapta inculpatului P.I., care într-un loc public, stradă, a aplicat părţii vătămate C.S., mai multe lovituri cu un briceag, având o lamă de 9 cm., instrument apt de a ucide, într-o zonă abdominală, cauzându-i leziuni de natură a-i pune viaţa în primejdie, fiind necesară intervenţie chirurgicală de urgenţă, viaţa fiindu-i salvată, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Prin urmare inculpatul în baza acestor texte de lege respectiv art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
La individualizarea pedepsei ca durată şi modalitate de executare s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea inculpatului.
Latura civilă a cauzei s-a arătat, că a fost soluţionată în raport de prevederile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi de art. 998 şi art. 999 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile, despăgubiri materiale şi daune morale, în cuantumul menţionat în prima parte a considerentelor prezentei decizii şi dovedite cu actele şi dovezile de la dosar.
Potrivit art. 362 lit. b) C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care atât personal cât şi prin apărător au invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în condiţiile în care fapta a fost comisă, în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar, în stare de provocare.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa, iar în subsidiar reţinerea circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen. şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Curtea de Apel Braşov, a examinat apelul declarat de inculpat sub cele două motive arătate de actele şi dovezile existente la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 225/ Ap din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa şi reţinând circumstanţa legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv în continuare din 28 noiembrie 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În considerentele deciziei s-a menţionat că starea de provocare a inculpatului se impun a fi reţinute, în condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, în sensul că, după ce a plecat inculpatul din barul N. în drum spre locuinţa sa a fost surprins de către partea vătămată, care i-a sărit în spate şi a început să-l lovească în diferite zone ale corpului.
Faţă de agresiunea părţii vătămate, de starea conflictuală existentă între inculpat şi familia părţii vătămate, iar în momentul în care a fost lovit de partea vătămată i s-a produs o puternică tulburare, astfel încât nu s-a mai controlat şi a acţionat lovind-o cu briceagul.
Ca atare, s-a reţinut circumstanţa legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen. şi pe cale de consecinţă, i s-a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpatului, că acestea subzistă în continuare, a fost menţinută starea de arest preventiv.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cum şi inculpatul în termen legal au declarat recurs, împotriva deciziei penale nr. 225/ Ap a Curţii de Apel Braşov.
S-a invocat de către parchet un singur motiv de recurs şi acesta se referă la nelegalitatea deciziei, constând în reţinerea greşită a circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a unei deficitare interpretări a mijloacelor de probă de la dosar.
Inculpatul a invocat o singură critică şi care vizează greşita individualizare a pedepsei constând în aceea că, deşi i s-a reţinut circumstanţa legală a scuzei provocării, pedeapsa de 5 ani este însă exagerată, nedându-i-se eficienţa cuvenită acestor circumstanţe.
Motivele de recurs invocate constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate se constată că numai cel declarat de parchet este fondat şi se va admite pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos, iar cel al inculpatul se va respinge.
Potrivit lucrărilor de la dosar, rezultă că instanţa de apel a făcut o interpretare eronată a mijloacelor de probă, corect a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din declaraţiile martorilor R.G., B.S., K.S., T.I., T.B., rezultă în mod cert şi ireversibil starea de fapt reţinută de către instanţa de fond şi corectă în că în după amiaza zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul în mod nejustificat în timp ce se afla în barul N. de pe str. Frăţiei din oraşul Covasna a lovit pe numitul B.S., fiind nevoit să părăsească localul la intervenţia martorilor K.S. şi T.B.
În jurul orelor 20,00, inculpatul din nou a revenit în local şi pe fondul unei stări conflictuale cu partea vătămată care venise însoţită de K.G.J. şi stăteau la o masă consumând băuturi alcoolice, a încercat să o lovească în mod nejustificat, fără ca să i se atribuie din partea acesteia vreo expresie similară şi la intervenţia martorului T.I.S. a fost obligat să părăsească localul.
Din nou în jurul orelor 22,00, inculpatul a revenit la bar şi a căutat să provoace conflict cu partea vătămată, încercând să o lovească, însă şi de această dată s-a intervenit de către T.B.C., care cunoştea firea agresivă a acestuia, cum şi faptul că între inculpat şi familia acestuia există o stare conflictuală, cerându-i să părăsească localul.
În acest context martorul l-a îndepărtat pe inculpat şi numai în momentul în care s-a asigurat că a ajuns acasă, i-a cerut şi părţii vătămate să părăsească localul, urmând să urmeze un alt drum pentru a ajunge acasă, în vederea evitării unui conflict cu inculpatul.
Partea vătămată, părăsind localul a fost aşteptată de inculpat şi aşa cum rezultă din raportul de constatare medico – legal a fost înjunghiată, dinainte – înapoi iar poziţia victimei faţă de agresor a fost faţă în faţă, iar leziunile suferite au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie, necesitând 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar viaţa i-a fost salvată numai prin intervenţia urgentă a medicilor de specialitate, care au intervenit chirurgical.
Prin urmare, starea de fapt reţinută de către instanţa de apel referitoare la faptul că la ieşirea din local partea vătămată l-a lovit prin surprindere pe inculpat, în drumul său spre casă, acte infirmate de către actul medico – legal, cum şi de faptul că inculpatul nu a prezentat vreo leziune sau escoriaţie.
În consecinţă şi în raport de modul cum s-au derulat faptele, se constată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţa legală a scuzei provocării.
Concluzionând deci, că în cauză a fost pronunţată o decizie vădit nelegală, prin reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., Curtea constată, că motivul de recurs invocat de parchet este fondat şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite şi se va casa Decizia atacată.
Se va menţine sentinţa instanţei de fond ca legală şi temeinică, care a reţinut corect starea de fapt şi a dat activităţii materiale desfăşurate de inculpat încadrarea juridică legală în infracţiunea de tentativă la omor calificat, constând, în aceea că, în seara zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul în mod nejustificat pe fondul unei stări conflictuale cu familia acestuia, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit, punându-i viaţa în primejdie şi numai intervenţia organelor de specialitate care au intervenit de urgenţă chirurgical, a făcut ca viaţa să-i fie salvată, iar tragerea la răspundere penală s-a făcut cu interpretarea întocmai a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de gradul de pericol social concret al faptei comise, de limite de pedeapsă prevăzute de lege dar şi de datele personale ale inculpatului, care în 1995 a fost condamnat la două pedepse de câte un an şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru comiterea infracţiunilor de ultraj.
Pedeapsa de 10 ani închisoare nu este o pedeapsă însă exagerată ea reflectă o evaluare justă a gravităţii faptei la vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind deci de natură să ducă la reducerea acesteia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Pentru motivele arătate în recursul parchetului se constată că recursul declarat de inculpat este nefondat şi în consecinţă potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge.
Din oficiu, nu se constată alte cazuri de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., în afară de cel invocat de către parchet şi prevăzute de pct. 17.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la 18 octombrie 2004 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 225 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul P.I.
Casează Decizia atacată.
Menţine sentinţa penală nr. 60, pronunţată de Tribunalul Covasna la 28 noiembrie 2003.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la 18 octombrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5300/2004. Penal. încheieire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5304/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs → |
|---|
