ICCJ. Decizia nr. 5324/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5324/2004
Dosar nr. 5438/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 12 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul G.M.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus arestarea inculpatului.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 6.600 lei, dobândită în mod vădit prin comiterea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data de 3 aprilie 2002, partea vătămată P.M. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în seara zilei de 1 aprilie 2002, în timp ce se afla în Piaţa Gorjului a fost deposedată, prin violenţă, de o sumă de bani de către o persoană pe care o cunoştea sub numele de M.
Organele de poliţie au întreprins cercetări, l-au identificat pe inculpatul G.M.R., ca fiind autorul infracţiunii, fiind recunoscut din grup de către partea vătămată.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a susţinut că este nevinovat şi a solicitat achitarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 54 din 28 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, ca fiind tardiv.
S-a arătat că, sentinţa penală nr. 461 a fost pronunţată la 12 mai 2003, inculpatul lipsind de la dezbateri, însă a fost reprezentat de apărător.
Sentinţa i-a fost comunicată apelantului-inculpat la 20 mai 2003, prin afişare la uşa propriei locuinţe, de asemenea şi prin afişare la Primăria sectorului 3 Bucureşti.
Inculpatul a declarat apel la 12 ianuarie 2004, cu mult peste termenul prevăzut de lege şi în consecinţă, apelul a fost respins, ca fiind tardiv declarat, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Decizia instanţei de apel, cum şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei sale condamnări, pentru o faptă despre care susţine că nu a comis-o.
În memoriul depus la dosar, recurentul a învederat instanţei printre altele, că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, că nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului şi, că deşi, a anunţat organele de poliţie în faza urmăririi penale despre faptul că nu mai locuieşte la adresa menţionată în buletinul de identitate, totuşi citarea sa a fost făcută la vechea adresă.
A fost examinat recursul declarat de inculpat, în raport de criticile invocate, de lucrările de la dosar, astfel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2878 din 27 noiembrie 2004 a admis recursul declarat de inculpat şi a fost casată Decizia penală nr. 54 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel pentru soluţionarea apelului inculpatului.
În considerentele deciziei de casare s-a menţionat că inculpatul a lipsit atât la judecarea cauzei cât şi la pronunţarea sentinţei, care i-a fost comunicată prin afişare la adresa indicată în actul de identitate şi la Primăria sectorului 3, deşi s-a dispus şi menţionat pe dovada de comunicare că, afişarea trebuie făcută la Primăria sectorului 6 Bucureşti, unde de altfel, a fost şi citat inculpatul.
Inculpatul a declarat apel după arestarea sa, la data de 8 ianuarie 2004, susţinând că nu a avut cunoştinţă de desfăşurarea procesului şi de hotărârea pronunţată.
În această situaţie, instanţa de apel trebuia să verifice, în raport de susţinerile inculpatului, de dispoziţiile de comunicare a sentinţei penale pronunţată în cauză şi de data la care a început executarea pedepsei, dacă în cauză nu sunt incidente prevederile art. 365 C. proc. pen., privind instituţia apelului peste termen, în plus, de asemenea, să se stabilească data la care a fost arestat, aceasta fiind şi data la care a început executarea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a examinat, apelul declarat de inculpat în raport cu îndrumările date prin Decizia de casare, de lucrările de la dosar, astfel că, prin Decizia nr. 621 din 25 august 2004 a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 461 din 12 mai 2003.
S-a arătat că apelantul-inculpat se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 461 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 544 din 9 iunie 2003.
A fost obligat inculpatul-apelant la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În considerentele deciziei s-a arătat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, întrucât mandatul de executare a pedepsei nr. 544 din 9 iunie 2003, vizând pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţă a fost pus în executare la data de 19 iulie 2003, data încarcerării apelantului, iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor.
Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat care a invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea Curţii modalitatea de soluţionare.
Recurentul a criticat hotărârea pe motiv că este nevinovat, iar în subsidiar, casarea deciziei pronunţate şi trimiterea spre rejudecare, întrucât la data soluţionării de către prima instanţă a fost lipsă de procedură.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat, în raport de motivele invocate, lucrările de la dosar, cazurile de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Instanţa de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică, justă, dreaptă şi conformă lucrările de la dosar, conformându-se în totalitate îndrumărilor date prin Decizia nr. 2878 din 27 mai 2004, vizând dispoziţiile art. 365 C. proc. pen.
Au fost interpretate întocmai prevederile art. 365 C. proc. pen., potrivit cărora, partea care a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
Recurentul a fost încarcerat la 19 iulie 2003, data punerii în executare a mandatului nr. 544 din 9 iunie 2003, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de sus-menţionatul text.
Aşa fiind, recursul declarat de recurent este nefondat, şi se va respinge în consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Celelalte aspecte invocate de către apelant nu se pot analiza, respectiv, nevinovăţia, în raport de faptul să recurentul nu a uzat calea de atac a apelului.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.R., împotriva deciziei penale nr. 621 din 25 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2579/2004. Deduce reţinerea de o zi, de la 10 septembrie 2002, la 11 septembrie 2002, precum şi arestarea preventivă de la 19 iulie 2003, la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5311/2004. Penal. Recurs revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5326/2004. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
