ICCJ. Decizia nr. 5326/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5326/2004
Dosar nr. 5256/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5086/2004, faţă de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitase prelungirea măsurii arestării preventive, în temeiul dispoziţiilor art. 155 C. proc. pen., privind pe inculpaţii P.C.O., S.V., C.C., S.M., P.C., M.D. şi C.V.B., iar aceştia au formulat cerere de recuzare a întregului corp al magistraţilor Tribunalului Bucureşti, s-a dispus în mod corect trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea cererii de recuzare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind investită cu cererea de recuzare a tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti, şi constatând că în cauză, în baza art. 52 alin. (51) C. proc. pen., sunt arestaţi preventiv, a respins prin sentinţa penală nr. 88 din 17 septembrie 2004, cererea de recuzare ca nefondată şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor prelungindu-le arestarea preventivă de la 22 septembrie 2004 la 21 octombrie 2004, inclusiv.
Împotriva acestei sentinţe nr. 88 din 17 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpaţii P.C.O. şi P.C., prin apărători aleşi au declarat recurs la 20 septembrie 2004, dată când s-a susţinut că li s-ar fi comunicat sentinţa penală atacată.
La termenul acordat în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 4 octombrie 2004, inculpaţii personal au declarat că îşi însuşesc recursurile declarate de avocaţii lor aleşi precizând prin avocat A.D., apărătorul lor în prezentul dosar, că aceste recursuri privesc numai măsura prelungirii arestării preventive. În scopul susţinerii intereselor inculpaţilor arestaţi, avocatul acestora mai arată că înţelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea depunerii unor înscrisuri ce ar fi hotărâtoare, pentru soluţionarea cauzei.
Pentru acest motiv s-a amânat cauza la termenul din 18 octombrie 2004, când s-au prezentat inculpaţii în stare de arest şi asistaţi de avocat ales A.D. ce a depus o serie de înscrisuri.
Având cuvântul, avocatul inculpaţilor arestaţi a dezvoltat pe larg motivele de recurs susţinând că inculpaţilor arestaţi nu li s-a respectat dreptul la apărare, aceştia fiind asistaţi la termenul din 17 septembrie de un apărător din oficiu, deşi în cauză existau delegaţii ale unor avocaţi aleşi la a căror mandate nu renunţaseră şi pentru lipsa cărora nu s-a acordat alt termen. De aceea solicită admiterea recursurilor declarate şi pe fond casarea hotărârii şi punerea de îndată în libertate a inculpaţilor P.C.O. şi P.C.
Procurorul a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate, simpla împrejurarea că aceştia au fost asistaţi la termenul din 17 septembrie 2004, de un apărător desemnat din oficiu şi nu de apărătorii aleşi nu înseamnă că nu li s-a respectat dreptul la apărare.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate şi vor fi respinse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a procedat potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (51) C. proc. pen., astfel că înainte de a se pronunţa asupra recuzării corpului de magistraţi ai Tribunalului Bucureşti, a dispus şi menţinerea stării de arest prelungind arestarea preventivă pentru toţi inculpaţii arestaţi de la 22 septembrie 2004 la 21 octombrie 2004.
Faţă de împrejurarea că pe de o parte inculpaţii s-au constituit într-o grupare organizată care a desfăşurat activităţi specifice traficului de persoane pe relaţia România-Spania, şi în ţară activitatea infracţională a fost desfăşurată pe raza judeţelor Neamţ, Prahova, Sibiu, iar pe de altă parte faţă de fiecare inculpat s-a desfăşurat o amplă şi complexă activitate de urmărire penală s-a impus cu necesitate prelungirea măsurii arestării preventive de la data de 22 septembrie 2004 la 21 octombrie 2004 inclusiv.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispoziţiilor art. 191 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.C.O. şi P.C., împotriva sentinţei penale nr. 88 din 17 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3233/2004.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5324/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5328/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
