ICCJ. Decizia nr. 5364/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5364/2004
Dosar nr. 2617/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
Potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de reintegrare şi supraveghere socială din cadrul Tribunalului Prahova, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a luat act că suma de 200 dolari S.U.A. a fost restituită lui N.E.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, la data de 9 iunie 2003, inculpatul B.C. a pretins şi a primit de la N.E. suma de 200 dolari S.U.A. pentru a-l angaja în muncă la S.C. A.S. S.R.L. Ploieşti, susţinând că are influenţă asupra directorului firmei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile denunţătorului, declaraţiile martorilor N.G., I.D., P.R.F., Ţ.N., E.E., proces – verbal de confruntare, adresa B. S.A. Plopeni, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. şi nu a dispus confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 109 din 10 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu motivarea că restituirea sumei de 200 dolari S.U.A. către N.E. este legală şi temeinică, el având calitatea de denunţător, iar potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată prin Legea nr. 161/2003, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă aceasta denunţă autorităţii fapte mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceasta.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B.C., cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile legilor speciale nr. 78/2000 şi nr. 161/2003, ci ale Codului penal.
Procurorul de şedinţă a completat motivele de recurs, solicitând confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. în temeiul dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen., prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 161/2003 nefiind aplicabile în cauză.
S-a apreciat că N.E. nu are calitatea procesuală de denunţător şi i s-a restituit suma de 200 dolari S.U.A. deşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., a fost denunţată la data de 17 iunie 2003 de către martorul P.R.F. care, în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, a arătat că în această zi a aflat despre împrejurarea că inculpatul B.C. a pretins suma de 200 dolari S.U.A. pentru angajarea lui N.E. la firma sa S.C. A.S. S.R.L. Bucureşti, filiala Prahova şi imediat a sesizat organele de poliţie în vederea efectuării de cercetări penale.
În biroul acestui martor, organele de poliţie au luat legătura cu N.E. care le-a relatat că i s-a pretins suma de 200 dolari S.U.A., sumă pe care i-a şi remis-o lui B.C. în vederea angajării sale, sesizarea penală fiind întocmită de acesta la data de 18 iunie 2003.
Prin urmare, partea vătămată N.E. nu are calitatea de denunţător, organele de poliţie fiind deja sesizate despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către P.R.F.
În cauză, calitatea procesuală de denunţător revine acestui martor, primul care a încunoştiinţat organele de urmărire penală şi cel datorită căruia acestea au luat legătura cu partea vătămată N.E.
Deoarece nu are calitatea procesuală de denunţător, N.E. nu poate beneficia de restituirea sumei de 200 dolari S.U.A., care trebuie confiscată. De altfel, N.E. nici nu a solicitat restituirea sumei de bani remisă inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul declarat de procuror şi să caseze hotărârile pronunţate numai cu privire la greşita restituire a sumei de 200 dolari S.U.A. către intimata parte vătămată N.E., dispoziţie ce va fi înlăturată.
În cauză nu sunt întrunite condiţiile aplicării legii speciale privind infracţiunile de corupţie, astfel că măsura de siguranţă a confiscării se va dispune în baza dispoziţiilor dreptului comun.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. de la partea vătămată N.E., pe care o obligă să o plătească statului.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor judecătoreşti vor fi menţinute.
Onorariul pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 109 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul B.C.
Casează Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova numai cu privire la greşita restituire a sumei de 200 dolari S.U.A. către intimata parte vătămată N.E., dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 118 lit. c) şi art. 257 alin. (2) C. pen., confiscă suma de 200 dolari S.U.A. de la partea vătămată N.E., pe care îl obligă să o plătească statului.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5363/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5369/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs → |
|---|
