ICCJ. Decizia nr. 5371/2004. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5371/2004

Dosar nr. 4594/2004

Şedinţa publică din 20 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 septembrie 2003, petentul L.Z. a depus o plângere la parchet împotriva judecătorilor G.S. de la Judecătoria Mediaş, O.S. şi L.B., ambii de la Tribunalul Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, prin hotărârile pronunţate într-o cauză civilă, referitoare la sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor casă şi teren cu fraţii săi, i-au cauzat o vătămare a intereselor legale.

Prin rezoluţia nr. 214/P/2003 din 25 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii sus-numiţi, constatând că în cauza civilă reclamată hotărârile au fost pronunţate, la fond şi în apel, pe baza probelor administrate şi la cererea petiţionarului, inclusiv a unei expertize topografice, astfel încât nu există infracţiunea de abuz în serviciu.

Faţă de judecătorii de la Curtea de Apel Alba Iulia, membri ai completului de judecată din recurs, reclamaţi prin aceeaşi plângere pentru respingerea recursului, procurorul a disjuns cauza, sesizând Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin rezoluţia nr. 107/II/2/2004 din 12 februarie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea petiţionarului L.Z. împotriva soluţiei de neurmărire din dos.214/P/2003 adoptată la 25 noiembrie 2003.

Împotriva acestei din urmă soluţii petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia care, constatând temeinicia şi legalitatea rezoluţiilor de neurmărire penală şi, respectiv, de respingere a plângerii conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 16 din 17 iunie 2004 a respins-o, ca nefondată.

Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către L.Z., criticând-o pentru faptul că a fost adoptată fără să fi avut în vedere înscrisurile pe care le-a depus şi pentru omisiunea de a constata că organul de urmărire penală a dispus greşit neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii care, în cursul judecăţii au înlăturat depoziţiile unor martori.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

La dosarul instanţei de fond se află înscrisurile, depuse de numitul L.Z., fiind avute în vedere la adoptarea hotărârii recurate.

Referitor la critica privind înlăturarea nejustificată a declaraţiilor unor martori, propuşi de petiţionarul L.Z. la judecata în fond din cauza civilă având ca obiect ieşirea din indiviziune, se constată că atât judecătorul fondului, cât şi cei din apel au motivat această măsură, martorii invocaţi revenind prin declaraţiile date la parchet asupra celor susţinute iniţial la instanţă, menţionând că cele declarate în faţa instanţei nu reflectă adevărul.

În activitatea de judecător, magistraţii reclamaţi şi-au întemeiat hotărârile pe probele legal administrate, dintre care o parte şi la cererea petiţionarului.

Aşa cum corect au constatat atât parchetul cât şi instanţa de fond, nu rezultă din nici un indiciu că hotărârile adoptate în cauza civilă sunt consecinţa relei credinţe a magistraţilor, activitatea acestora desfăşurându-se în limitele legii.

De altfel, în cauza civilă reclamată hotărârea instanţei de fond a fost confirmată în căile de atac, fiind respinse apelul şi, respectiv, recursul petiţionarului.

Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarului L.Z. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.Z. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5371/2004. Penal. Plângere. Recurs