ICCJ. Decizia nr. 5369/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5369/2004
Dosar nr. 4803/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 866 din 24 iunie 2003 (dosar nr. 1767/2004), Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 621 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 473/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, contestaţie formulată de condamnatul B.G.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Contestatorul a solicitat înlăturarea executării pedepsei de un an închisoare, pentru care, prin sentinţa penală nr. 621 din 20 iunie 2002, a Tribunalului Bucureşti s-a revocat suspendarea condiţionată şi s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată în cauză, deşi se impunea constatarea că pedeapsa de 1 an închisoare era graţiată conform Legii nr. 543/2002.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 contestatorul era recidivist, fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 621/2002 fiind comisă în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 1156 din 3 iulie 2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul contestator B.G. care a criticat greşita neaplicare a graţierii pentru pedeapsa de un an închisoare, precum şi a revocării suspendării condiţionate a executării acestei pedepse.
Prin Decizia penală nr. 563 din 2 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat reiterând, în susţinerea soluţiei motivaţia instanţei de fond.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul.
Recurentul condamnat nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a cerut a fi înlăturată revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa de un an închisoare şi graţierea ei condiţionată.
Această critică urmează a fi examinată în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, nefondată, pentru cele ce urmează.
Aşa cum corect au reţinut instanţele, recurentul a comis infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată, pentru care a fost condamnat la 6 ani închisoare prin sentinţa 621/2002 a Tribunalului Bucureşti, în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind condamnarea de un an închisoare, pentru care corect s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit art. 83 C. pen.
Cum sentinţa penală nr. 621 din 20 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 473 din 21 august 2002, deci anterior datei de 4 octombrie 2002, este evident că, la data intrării în vigoare a Legii 543/2002 privind graţierea unor pedepse, recurentul era recidivist şi nu putea beneficia de clemenţa legiuitorului, deoarece prin art. 4 din această lege, se excludea posibilitatea graţierii pedepselor pentru recidivişti.
Pe de altă parte, corect s-a revocat şi suspendarea executării pedepsei de un an, atâta timp cât, recurentul a comis o nouă infracţiune în termenul de încercare, stabilit prin sentinţa penală nr. 1156 din 3 iulie 2001.
Aşa fiind, justificat instanţele au reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi în consecinţă, au respins şi respectiv, menţinut soluţia de respingere a contestaţiei la executare.
Acesta este şi motivul pentru care recursul este nefondat şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator B.G. împotriva deciziei penale nr. 563 din 2 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5364/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5371/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
