ICCJ. Decizia nr. 5358/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5358/2004
Dosar nr. 3010/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1531 din 29 octombrie 2001, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului M.N.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 75 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 80 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000.
Prin aceeaşi hotărâre a mai fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de un an şi 9 luni.
S-a dedus prevenţia de la 9 august 2000 la 26 octombrie 2000, iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către partea civilă R.T.C., la 5.000.000 lei daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii (inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente) la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 august 2000, în jurul orelor 14,45, inculpaţii M.N.C. şi C.G., după ce au consumat băuturi alcoolice la Complexul Comercial A., le-au văzut pe partea vătămată R.T.C. şi martora C.R. plimbându-se pe stradă. După o înţelegere prealabilă, cei doi au luat hotărârea infracţională de a sustrage telefonul mobil al părţii vătămate, pe care aceasta îl avea, scop în care au început să o urmărească.
După ce partea vătămată a ajuns în scara blocului în care locuia şi în timp ce aştepta liftul, inculpatul s-a apropiat de ea, a lovit-o cu pumnul în zona abdominală, apoi a apucat-o de păr şi i-a smuls telefonul celular, timp în care inculpatul C.G. asigura paza locului. M.C.R. a început să ţipe, iar inculpaţii au luat-o la fugă înspre ieşirea din scară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.N.C., criticând-o sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 867 C. pen., privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.N.C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi aplicarea dispoziţiilor art. 867 C. pen., privind executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr. 219 din 11 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis recursul declarat de inculpatul M.N.C.
S-a dispus casarea parţială a hotărârilor atacate şi rejudecând în fond, în baza art. 867 C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă la SC I.C. S.R.L.
Inculpatului i-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 8610 C. pen.
Au fost înlăturate aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Considerând că hotărârea instanţei de recurs este contrară legii, împotriva acesteia, în baza art. 409 şi art. 410 partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, criticând-o, în sensul că s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă contrar prevederilor art. 867 C. pen.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 211 alin. (2) C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptei, infracţiunea de tâlhărie săvârşită în loc public ori de două sau mau multe persoane împreună se pedepseşte cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 5 şi 20 de ani.
Pe de altă parte, potrivit art. 867 C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă printre altele, în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.
Prin legea nr. 456 din 18 iulie 2001, limita pedepsei de la care nu poate fi dispusă executarea pedepsei la locul de muncă a fost majorată la 15 ani.
Cum inculpatul M.N.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie asupra părţii vătămate R.T.C., în mod greşit instanţa de recurs a dispus ca acesta să execute pedeapsa aplicată de 3 ani şi 6 luni închisoare, la locul de muncă, contrar dispoziţiilor art. 867 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4141, raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Cum din adresa nr. 894.003 din 4 octombrie 2004, emisă de D.G.P.M. Bucureşti sector 2 Poliţie secţia 8 Poliţie şi ataşată la dosarul cauzei de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că inculpatul M.N.C. a început la data de 17 februarie 2003 executarea prin muncă a pedepsei în baza Mandatului nr. 3726 din 19 februarie 2003 emis de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, la S.C. I.C. S.R.L. Bucureşti, unde îşi desfăşura activitatea în calitate de muncitor, inclusiv la data emiterii adresei.
Aşadar, urmează să se constate că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000, precum şi prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie 2004.
Se va anula vechiul mandat de executare şi se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul M.N.C.
Casează Decizia atacată şi rejudecând:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.C. împotriva deciziei penale nr. 1882/ A din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Inculpatul are de executat 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că acesta a executat în arest preventiv perioada de la 9 august 2000 la 15 septembrie 2000, precum şi prin muncă de la 17 februarie 2003 la 5 octombrie 2004, timp ce se deduce din pedeapsa aplicată.
Anulează vechiul mandat de executare şi se va emite un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5356/2004. Penal. Art.178 alin.2, 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5363/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
